Măsura linguşitorului este dată de genunchiul broaştei. Ca formă, genunchiul broaştei este greu de descris. Au încercat unii tot felul de comparaţii metafizice. Degeaba. Nimeni nu i-a dat de cap. De pildă, în ciuda amplelor cercetări efectuate în ultima vreme, nu se ştie nici acum dacă broasca are apă la genunchi! În esenţă, genunchiul broaştei reprezintă un fel de trambulină în miniatură pentru cei care, deşi nu au nimic în cap, vor să se afirme peste noapte. Este punctul unde se scarpină demagogii. Chiar şi atunci când se roagă, pozând în evlavioşi, se aşează pe genunchiul broaştei. Habar nu au de ce îşi fac cruce! Adeseori, din grabă sau indolenţă, încurcă stânga cu dreapta, făcând un fel de opt. Nişte păcătoşi incurabili care se închină numai la genunchiul broaştei! Pentru un astfel de specimen, genunchiul broaştei reprezintă idealul personal. Sunt şmecheri care, în încercarea de a se gudura, încearcă să se frece de preşedinte! Sunt apărătorii lui din oficiu. Dacă zici ceva de rău la adresa prezidentului, se năpustesc asupra ta şi te fac clăbuci. Sub toate aspectele, inclusiv din punct de vedere intelectual, linguşitorul se coboară la nivelul standard al genunchiului broaştei. Din acest motiv, arată ca o piticanie. Vorbeşte mult şi clipeşte des. În lipsă totală de inspiraţie, repetă enervant toate bazaconiile pe care le debitează de când a început campania electorală. Ca să se facă auzit, a transformat genunchiul broaştei în tribună a democraţiei. De când a “mânărit” chestia asta, printr-o figură oarecum surprinzătoare, s-a străduit să transforme starea sa de idioţenie într-un moment solemn. Pentru linguşitor, genunchiul broaştei reprezintă un reper ideologic. La atât se limitează conştiinţa lui. Este obedient Puterii. Ca să ajungă la genunchiul broaştei, e nevoit adeseori să meargă în patru labe. Bine dresat, latră la comandă. Ştie să stea şi în două labe. Dacă e vorba de un mahăr, ţine tigăiţa în gură şi aşteaptă să i se arunce o monedă. Ca orice câine de circ. Lipsa coloanei vertebrale îl ajută să se aplece până la genunchiul broaştei, făcându-se una cu pământul. Ca să ţină pasul cu broasca, linguşitorul se târăşte prin mocirlă. Din cauza reliefului, are dificultăţi cu deplasarea în teren. Acelaşi fenomen se manifestă şi în ceea ce priveşte abordarea unor subiecte delicate. În aceeaşi notă, pupincuristul se compară singur cu genunchiul broaştei. E drept, din cauza burţii, se apleacă gâfâind. E greu tare la împărăţie! Pupincuriştii Puterii se agaţă cu disperare de genunchiul broaştei. Este locul lor preferat. La adăpostul genunchiului, compun ode cu spume şi versuri patriotice de înălţare. Trăiască şi înflorească conducătorul nostru iubit!