Tot citesc de ceva timp despre favoritul Oscarurilor, „La La Land“, un filmuleţ făcut anul trecut şi despre care se crede că va dărâma supremaţia „Titanic“ în privinţa numărului de statuete câştigate (11). Hm… Ne-am obişnuit demult cu stupida strategie a corectitudinii politice a americanilor, care dau premiul pentru cel mai bun film sau cel mai bun regizor acolo unde trebuie şi nu acolo unde este meritat cu adevărat. Să vă amintesc doar de Oscarul de ev mediu din anul 2010, când James Cameron şi al său „Avatar“ au fost daţi la o parte pentru că fosta soţie a lui Cameron (sic) a trebuit să câştige cu un penibil semidocumentar, „Hurt Locker“, insuficient „documentat”, dar filmat în Afganistan. Povestea reală, deh! Scenariul se repetă în 2013, cu „Argo” (regie Ben Affleck), o poveste reală, dar răsuflată, inconsistent argumentată şi jignitor de puţin coerentă. A FOST NEVOIT să câştige Oscarul pentru cel mai bun film pentru că... povestea adevărată şi pentru că... a fost filmat în nu ştiu ce zonă de conflict. Să vă mai spun cu cine „s-a bătut”? „Django Unchained“, unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor (n-a fost timpul său, iar Tarantino nu este deloc diplomat, aşa cum este Affleck), „Life Of Pi“, „Les Miserables“, „Lincoln“. Nu cred că mai este nevoie de comentarii.

Presimt, din păcate, un nou Holocaust al creaţiei, căci am văzut, de curând, favoritul no. 1 şi m-am enervat cumplit. Este un filmuleţ penibil, care nu se apropie nici măcar de graniţa definiţiei unui musical, unde doi actoraşi de duzină, mici şi urâţei, care nu au voce şi care nu ştiu să danseze, Ryan Gossling şi Emma Stone, întrupează o poveste simplistă, previzibilă şi plină de clişee. Costumele şi muzica ar putea salva puţin situaţia, dar nu este suficient. Ei bine, acest film care jigneşte inteligenţa, îţi umple ochii de lacrimile căscatului şi te face să urzeşti scenarii de sinucidere pentru că pare interminabil este favoritul indiscutabil al Oscarurilor din acest an şi probabil, la cât este de slab şi de corect din punct de vedere politic, va câştiga.

Cel doi actoraşi sunt şi ei pe listele de „cel mai” şi „cea mai”. Slavă Domnului că Ryan Gossling a fost prins cu nu ştiu ce schelet de abuz sexual în dulap şi nu mai este favorit. Atenţie la motivul pierderii încrederii criticilor de film şi publicului american. Nu rolul a fost problema, slab, insuficient aprofundat, nejustificat şi fad. Nu! Adevăratul motiv a fost acela că pudibonderia americană a fost jignită de nu ştiu ce probleme ale ăstuia cu legea. Trăiască valorile în creaţie, axiologia şi estetica! În rest, noi să fim sănătoşi şi presa americană care să mai scoată mizerii despre actori, căci altminteri toate ciurucurile de prin seriale şi emisiuni gen reality show ar primi statueta aurită.

P.S. Mi-aş dori enorm ca Denzel Washington, care face un rol legendar în „Fences“, pe care îl şi regizează magistral, să fie desemnat „cel mai bun actor”. Măcar aşa să se spele ruşinea corectitudinii politice prost înţelese în colonia de peste Ocean.