Ilie Floroiu, directorul general al Clubului Sportiv Farul Constanţa, împlineşte, astăzi, frumoasa vârstă de 60 de ani. Cu această ocazie Departamentul Sport al Cotidianului Telegraf îi urează multă sănătate şi putere de muncă, alături de tradiţionalul La Mulţi Ani! Fostul mare atlet se dedică acum activităţii sportive de la CS Farul, încercând să ofere cele mai bune condiţii de pregătire sportivilor. Ilie Floroiu este deţinătorul a două recorduri naţionale, la 5.000 m (13 minute şi 15 secunde, 23 iulie 1978, la CN de la Bucureşti) şi 10.000 m (27 de minute 40 de secunde şi şase sutimi, pe 23 august 1978, la CE de la Praga), recorduri nedoborâte de... 34 de ani.

În continuare vă invităm să citiţi câteva rânduri din cartea “Floroiu”, scrisă de fostul nostru coleg Narcis Găvan, carte care a fost lansată la Constanţa, în urmă cu şase ani, pe 2 decembrie 2006.

„A plecat, cu inima bătând să-i sară din piept, spre staţia de autobuz. În drum însă, o basculantă a “atacat” în viteză o baltă, stropindu-l din cap până în picioare pe aspirantul la glorie! Superstiţios, Ilie nu s-a întors din drum, ci a trecut pe la colegul său de an Osman Nadir, de la care a împrumutat haine. Probabil că cei cu care s-a întâlnit atunci pe stradă n-au înţeles de ce un băiat la 1,70 m înălţime poartă pantalonii unuia cu zece centimetri mai înalt… Împreună cu Ungureanu, a mers la sediul vechi al Clubului Sportiv Farul Constanţa, situat pe bulevardul Ferdinand. Era după-amiază şi tinerii liceeni de la Agigea au nimerit la sala de haltere! Au aflat de la antrenorul Lisias Ionescu că îl pot găsi pe Ioan Veliciu la stadion. Antrenorul care îl curtase insistent l-a primit destul de rece, întrebându-l, de faţă cu toţi atleţii clubului, dacă s-a hotărât, în sfîrşit, să vină. “M-am hotărât”, i-a răspuns laconic Floroiu. A fost condus la vestiar, unde a primit echipamentul obişnuit: o geantă, trening, pantofi cu cuie, tenişi şi un fes. Ilie Floroiu, plecat nu demult din satul Iulia, judeţul Tulcea, era în al nouălea cer. Nu realiza însă ce drum extraordinar apucase! Suntem abia în vara anului 1971”.