Figură singulară în spaţiul cinematografiei româneşti, cu siguranţă cel mai prolific cineast al nostru, deschizător de drumuri, atât în filmul documentar, cât şi în cel de ficţiune, cu precădere în genurile de largă popularitate, Sergiu Nicolaescu poate fi considerat un adevărat maestru. Longevitatea sa artistică ilustrează forţa unui creator nepereche.

S-a născut acum opt decenii, pe 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu, a absolvit studii de politehnică la Bucureşti, apoi a devenit inginer la Studioul „Al. Sahia\", unde şi începe cariera cinematografică. Prima etapă a creaţiei sale ţine de experimentele reuşite în domeniul filmului documentar - „Primăvară neobişnuită\", „Memoria trandafirului\". În 1966, se afirmă cu „Dacii\", primul lui lungmetraj artistic, un titlu-bornă în filmografia genului istoric de la noi şi nu numai.

Cariera sa internaţională - pentru că este unul din autorii afirmaţi cu brio şi peste hotarele ţării - se realizează cu deosebire în zona filmului de largă respiraţie, cu multe personaje, cu mase de figuranţi. Îşi dovedise, şi aici, vocaţia, semnând creaţii de referinţă precum „Mihai Viteazul\" (1970), urmat de „Nemuritorii\" (1974).

Onorează un alt gen de atracţie - filmul poliţist. Seria „comisarului\" acoperă o paletă mai largă, înainte şi după 1989. A realizat filme de acţiune, dar şi portrete ale unor biografii dramatice, precum „Osânda\", „Francois Villon\" sau „Carol I\". Actorul său fetiş a fost regretatul şi inegalabilul Amza Pellea, căruia, pe lângă rolurile de prim plan, din „Dacii\" şi „Mihai Viteazul\", îi oferă o partitură comică de mare efect la public - „Nea Mărin miliardar\" (1978), cu un număr record de intrări din întreaga noastră cinematografie.

A făcut filme înainte şi după 1989, dovedind o rară energie creatoare. Este unul din personajele centrale ale istoriei noastre de după Revoluţia din decembrie 1989. S-a împărţit cu generozitate între activitatea politică şi cea artistică. Biografia sa cinematografică este extrem de bogată şi de diversificată. Nu a semnat doar regia. L-am găsit, adesea, pe generic, şi în calitate de scenarist, iar ca actor acoperă, de asemenea, un bogat fragment de istorie a artei filmului de la noi. A fost „vioara întâi” în distribuţia propriilor creaţii, dar a demonstrat acelaşi talent şi în filme semnate de alţi regizori, de la „Felix şi Otilia\" de Iulian Mihu, la serialul de televiziune „Pistruiatul\" sau „Un august în flăcări\". Şi-a adus, de asemenea, contribuţia la promulgarea unor acte normative menite a încuraja creaţia cinematografică de după 1989. A ţinut mereu afişul zilei. Chiar în această perioadă, a lansat un nou film, a doua sa comedie cinematografică, „Poker\".

Nu este un simplu cineast, ci un adevărat personaj. Cândva, omului şi artistului va trebui să i se consacre un portret cinematografic, un documentar dar şi un film „artistic\". Cineaşti ca el - văzut cu invidie, uneori şi contestat, mereu respectat, însă - nu se nasc în orice zi.

În încheierea acestor rânduri, nu putem decât să rostim: La mulţi ani, domnule Sergiu Nicolaescu! Şi la noi filme!