Asistăm la o cursă cu năbădăi a cicliştilor din PDL Constanţa, care se caftesc de zor pentru tricoul portocaliu. Iniţial, a fost pus în joc tricoul galben, dar, din motive de detergenţi, şi-a schimbat culoarea. Încă de la start, mai mulţi concurenţi s-au băşicat, intrând în contradicţie cu… capra. Nu mă refer la capra vecinului, personaj central al vieţii politice locale, fiind cunoscută implicarea sa în diverse intrigi. În cazul de faţă, fac trimitere la capra bicicletei, una mult mai încăpăţânată decât capra vecinului. Prima ediţie a competiţiei a fost dominată de Miţa biciclista, care a căzut şi a deteriorat pista, culmea, inaugurată de curând… Fiind convinsă că a fost lucrată, Miţa biciclista i-a exclus pe toţi suspecţii din partid. Abia după un an de competiţie, când stăteau toţi cu pedalele în sus, Miţa a trecut la ciclismul de promenadă. În partid însă, după cum realitatea o demonstrează din plin, ciclismul politic este tratat ca un sport autohton de mare performanţă. În cazul disciplinei amintite, regulile de bază se aplică pe invers. Aici, faţă de sportul clasic, nu contează viteza, motiv pentru care cronometrarea este facultativă. Practic, sunt luaţi în calcul doar cei care reuşesc să le bage adversarilor cât mai multe beţe în roate. Din acest motiv, de foarte multe ori, în diverse ipostaze, contează doar startul. În PDL, de pildă, la Constanţa, întrecerea se derulează chiar la linia de start. Asta înseamnă că, în materie de băgat beţe în roate, s-a atins eficienţa maximă, înregistrându-se o productivitate fără precedent. Practic, fiind înţepeniţi foarte bine, sunt ciclişti care nu au apucat să facă nici măcar o tură de pedală! Alţii au şi acum vaselină prin punctele esenţiale ale bicicletei, dovadă că nu au reuşit să le urnească din loc. În PDL, se practică pe scară largă beţele puse în roate. În loc să practice sportul ăsta în disputele cu alte partide, dumnealor şi-o trag singuri sub bască! Competiţia ciclistă este presărată de numeroase momente care te lasă cu gura căscată. Nu mă refer doar la trecerea maiestuoasă a Mariei pe lângă lăuzele din partid, ci şi la cei care au încercat să fie veritabili cavaleri. Mă refer, în mod deosebit, la Florian Constantin, care, cu un pronunţat exces de zel, i-a lăsat culoar liber Mariei Stavrositu, stropind-o cu apă în momentele cheie şi în limitele regulamentului. Graţie lui Florian, doamna Maria a fost singura care s-a desprins de linia de plecare a organizaţiei municipale, depărtându-se de plutonul urmăritor. Pedalând în draci, nu a ţinut cont de semnele de circulaţie care i-au apărut în drum, ignorând total indicatorul “Drum înfundat”. În tentativa de a-i “implementa” câţiva câlţi la roată domnului Banias, a ratat partea carosabilă, ajungând direct în braţele naturii. Prăfuit bine după ultima căzătură, Florian Constantin, aflat pe bicicleta lui Hopa Mitică, redevine actual pentru gruparea Stavrositu. Rămâne să vedem dacă şi competitiv, domnia sa fiind totuşi specialist la… grămadă. De altfel, trebuie spus că, în PDL Constanţa, grămada este dominantă ca formă de luptă. În disputa pentru putere, asta fiind miza ciclismului portocaliu, fiecare acţionează cu grămada lui. Cât timp doamna Stavrositu se chinuie să iasă cu bicicleta din pădure, ca şi cum ar fi mers la cules de mure, şi-a făcut deja apariţia la orizont un gentleman numit Adrian Manole. Este singurul care nu practică beţele în roate. De când Maria Stavrositu s-a rătăcit în hăţişurile politichiei, susţinătorii săi au lăsat-o moartă. Mă refer la pisica depistată la popa, precizez, în poartă.