Dacă anul trecut, de pildă, cineva mi-ar fi spus că va veni o zi în care mi se va părea instructiv să fac o comparaţie între situaţia economică a Greciei şi cazul politic de acum al Partidului Democrat-Liberal, lucrul acesta mi-ar fi lăsat impresia unei exagerări caraghioase, unei chestii trase de păr, jurnalistic vorbind, dincolo de faptul că nu puteam să fiu ghicitor în stele... Astăzi, în mod uimitor, am convingerea că ambele probleme seamănă ca două picături de apă, deşi în circumstanţe radical diferite, desigur!

Atât guvernele greceşti de dreapta din ultimii ani cât şi puterea portocalie de la Bucureşti au primit avertismente publice fie de la UE, fie din partea presei din cele două ţări, că „e ceva putred în Danemarca”, dacă mai ţineţi minte replica lui Hamlet, însă le-au ignorat. În ambele cazuri, ideea de reformă, de reformare sau restructurare, a fost o vorbă goală risipită de vânturile oportunismului politic şi de corupţie. În amândouă situaţiile, nici măcar în ceasul al 13-lea, responasbilii nu păreau convinşi de necesitatea imperioasă a schimbării de strategie. Cele două puteri au fost sancţionate la fel de drastic de electoratele din ţările lor, numai că în Grecia problema este mai confuză şi mai dramatică decât la noi, fiindcă este vorba de o criză naţională gravă, nu de impasul unui partid ce poate dispărea fără ca istoria „să se oprească” în loc. În schimb, dacă o naţiune „iese din istorie”, cum îi plăcea lui Cioran să spună, consecinţele se întind pe mai multe generaţii, aşa cum am păţit noi pe vremea comunismului...

În fine, acum, nici Grecia nu mai are timp, dar nici PDL-ul, pardon de comparaţie, fiindcă s-a ajuns la răscruce!!