Deputatul Zanfir Iorguş a pus la cale un lanţ uman... Chipurile, pentru protejarea unui parc din Mangalia! În ultima vreme, metodele sale de luptă proletară împotriva primarului Claudiu Tusac au căpătat evidente accente comice. În ton, de altfel, cu starea de spirit din PD-L, partid sub oblăduirea căruia preşedintele Băsescu a luat parte la cea mai lungă şi mai drăgăstoasă îmbrăţişare din lume! Un record cu care domnia sa speră, pesemne, să cîştige alegerile prezidenţiale, mizînd pe slăbiciunile celor care se dau în vînt după diverse comicării şi scamatorii electorale. La Mangalia, la o scară mai redusă, lanţul lui Iorguş păstrează anumite caracteristici locale. Fiind vorba de un război psihologic, iniţiativa cu pricina, susţinută de consilierii locali care îi cîntă în strună, reprezintă primul semn de slăbiciune iorguşiană. În această ipostază, am sentimentul că fostul primar al Mangaliei nu mai ştie, practic, ce să inventeze pentru a-i asmuţi pe localnici împotriva lui Tusac! Mă surprinde faptul că, peste noapte, deputatul Iorguş a devenit un ecologist neobosit, un fel de Ecaterina Teodoroiu pe frontul destinat salvării cu orice preţ a naturii. Ca unul care l-am cunoscut destul de bine, nu am văzut niciodată în ochii săi un gram de clorofilă. Sigur, nu contează părerea mea. Dar, dacă ne uităm în trecutul său de primar activ şi neobosit, vom constata că nu există nicio acţiune de acest gen în biografia de trei mandate a domnului Iorguş. Nu-mi amintesc ca, atunci cînd a început defrişarea pădurii Comorova, Zanfir Iorguş să se fi legat, în semn de protest, de vreun arbore secular sau de un biet copac! Singurul lanţ uman care a înconjurat pădurea cu pricina a avut în componenţa sa indivizi interesaţi de un loc de casă în mijlocul naturii ocrotite, chipurile, de lege. Poate că domnul Iorguş s-a răsculat în tăcere şi eu nu ştiu! Modest din fire, se prea poate să fi făcut greva foamei la intersecţia cu “Popasul căprioarelor”, manifestîndu-şi, în acest fel, indignarea generată de pofta neisprăviţilor care au dat iama prin pădure! Desigur, nu ca să culeagă mure… Istoria jertfelor ecologice contemporane nu consemnează un asemenea sacrificiu suprem. Dimpotrivă, presa ultimelor zile prezintă în culori sumbre soarta pădurii amintite. În cazul Comorova, nu e timpul pierdut. Dacă vor să salveze ceea ce se mai poate salva, Zanfir Iorguş şi susţinătorii săi în materie de clorofilă pot acţiona şi astăzi împotriva vandalilor. Fie şi printr-un simplu lanţ uman. O astfel de iniţiativă ar ridica moralul bolnavilor internaţi în spitalul municipal. În loc de verdeaţă, curtea unităţii amintite a fost invadată de tot felul de construcţii care nu au nicio legătură cu profilul spitalului. Nu ştiu cum s-a ajuns în această situaţie. Nu vorbesc de legalitate, pentru că în România se rezolvă orice, dar fac trimitere la aspectul moral. Din acest punct de vedere, ca şi în cazul Comorova, mă aşteptam ca fostul primar să rupă gura opiniei publice cu un lanţ uman! Cum se face că simţul civic al protestatarilor de astăzi nu a funcţionat în cele două speţe? De ce domnul deputat nu s-a bătut, la vremea respectivă, ca neobosit militant pe frontul protejării naturii, pentru salvarea unor valori mult mai mari decît un petec de parc? Zanfir Iorguş s-a implicat prea mult în conflictul său personal cu Claudiu Tusac. Cei care i-au asociat numele cu lanţul uman i-au făcut un mare deserviciu. Cînd vine vorba de activitatea sa în calitate de primar, tulburarea apelor nu este în avantajul său. Nici apropierea de pădure nu-i face bine, fiind prea răcoroasă, umedă şi întunecată. Din punct de vedere politic, domnul deputat dă semne că merge în paralel cu partidul pe care îl reprezintă. În timp ce toată lumea pare a fi absorbită de miza alegerilor parlamentare, domnia sa stă la pîndă ca să-i dea la gioale lui Tusac. Procesul privind dizolvarea Consiliului Local Mangalia a fost amînat. Doborîţi psihic de grija faţă de soarta urbei, cîţiva consilieri reclamă faptul că nu şi-au primit indemnizaţia de şedinţă. Fără comentarii.