Minitrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără, speră într-o revigorare a industriei autohtone de lapte, promiţând nu de mult o lege care să faciliteze apariţia fabricilor de lapte: \"Vrem să dăm drumul unui act normativ privind reglementarea unităţilor de prelucrare a laptelui. Asta presupune ca în primul rând să le poţi permite să-şi construiască, să-şi dezvolte fabrici mici de prelucrare zonale, care pot să dea brandurile pentru produsele locale. Această iniţiativă legislativă va aduce pe piaţă o diversitate mai mare de produse şi, implicit, preţuri mai mici”. Însă visul unei explozii a producţiei autohtone de lactate este ameninţat de realitatea din piaţă. Litrul de lapte pleacă de la producători cu mai puţin de un leu, mai ieftin decât un litru de apă plată sau unul de apă minerală, şi ajunge pe rafturile magazinelor la un preţ de patru ori mai mare. În aceste condiţii, în care singurii care fac profit la această oră sunt intermediarii şi comercianţii, venitul zilnic al producătorilor, estimat, în medie, la 180 de lei, abia ajunge pentru plata utilităţilor şi salariile îngrijitorilor. Ca atare, puţinii fermieri care mai dau lapte procesatorilor vor să renunţe şi ei la afacere, pentru că nu este profitabilă. Ei acuză lipsa subvenţiilor şi a centrelor de colectare pentru situaţia dramatică din domeniu. Deci şi procentul de 20% din producţia de lapte din România, care ajunge în industria de procesare, este periclitat, importul total al materiei prime fiind doar o problemă de timp.