Pe 27 martie, instituțiile teatrale din întreaga lume sărbătoresc Ziua Mondială a Teatrului. Creată de Institutul Internațional de Teatru în cadrul Congresului Mondial de la Viena, din 1961, această zi a fost celebrată prima dată în 1962, la 27 martie, dată la care, la Paris, se deschidea stagiunea Teatrului Națiunilor.

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-și exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internațional, care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi. Anul acesta, mesajul este semnat de Anatoli Vasiliev, un renumit regizor de teatru rus și unul dintre cei mai importanți regizori europeni contemporani. „Teatrul e deschis. Intrarea e liberă. Lăsaţi naibii gadgeturile şi computerele - mergeţi la teatru, ocupaţi locurile de la parter, de la balcon, daţi ascultare cuvântului, priviţi pe viu personajele (...) Orice fel de teatru este necesar. Şi doar de un teatru nu avem nevoie - teatrul jocurilor politice, teatrul „capcană” politică, teatrul politicienilor, teatrul politicii... Teatrul terorii zilnice - personal şi colectiv, teatrul cadavrelor şi teatrul sângelui în pieţe şi pe străzi, în capitale şi în provincii, între religii şi grupuri de etnici”, spune Vasiliev.

Citiți mai jos mesajul integral de Ziua Mondială a Teatrului, transmis de Anatoli Vasiliev:

„Avem nevoie de teatru? Îşi pun această întrebare mii de profesionişti din domeniu, dezamăgiţi în speranţele lor, dar şi milioane de oameni, obosiţi de teatru.

De ce avem nevoie de teatru? Pentru că în anii când scena este nesemnificativă în comparaţie cu pieţele oraşelor şi teritoriile statelor se joacă autentice tragedii din viaţa reală.

Ce este teatrul pentru noi? Loje şi balcoane aurite, fotolii de catifea, culise murdare, voci forţate sau invers - boxe negre, împroşcate cu noroi şi sânge, în care sunt o mulţime de trupuri goale înfuriate.

Ce ne poate spune teatrul? Totul!

Teatrul ne poate spune totul! Şi cum trăiesc zeii în cer, şi cum deţinuţii suferă în grote, şi cum patima te înalţă, şi cum iubirea te omoară, şi cum nu este nevoie de omul bun, şi cum minciuna domină, şi cum oamenii trăiesc în apartamente, iar copiii în tabere pentru refugiaţi, şi cum în pustiu se întorc, şi cum au loc despărţirile de cei dragi.

Teatrul a fost şi va rămâne pentru totdeauna. Şi în aceşti ultimi cincizeci-şaptezeci de ani avem absolută nevoie de teatru. Pentru că numai teatrul, dintre toate artele, înseamnă: cuvântul din gură-n gură, privirea din ochi în ochi, gestul din mână în mână, de la corp la corp. El nu are nevoie de mijlocitor, între om şi om - partea transparentă a luminii, nu aparţine nici sudului, nici nordului, nici estului şi nici vestului. De felul lui, teatrul este lumina care pătrunde peste cele patru părţi şi instantaneu este recunoscut de orice om, învrăjbit sau prietenos.

Avem nevoie ca teatrul să fie diferit. Şi dintre toate formele posibile ale teatrului vor fi solicitate, înainte de toate, cele arhaice. Teatrul de forme ritualice nu trebuie combătut cu teatrul popoarelor civilizate. Cultura laică este golită de conţinut, informaţia culturală schimbă entităţile simple între ele, spulberând speranţa întâlnirii cu ele.

Teatrul e deschis. Intrarea e liberă. Lăsaţi naibii gadgeturile şi computerele - mergeţi la teatru, ocupaţi locurile de la parter, de la balcon, daţi ascultare cuvântului, priviţi pe viu personajele - în faţă aveţi teatrul, nu-l nesocotiţi şi nu-l lăsaţi să treacă neobservat, căci viaţa trece foarte repede.

Orice fel de teatru este necesar. Şi doar de un teatru nu avem nevoie - teatrul jocurilor politice, teatrul „capcana” politică, teatrul politicienilor, teatrul politicii... Teatrul terorii zilnice - personal şi colectiv, teatrul cadavrelor şi teatrul sângelui în pieţe şi pe străzi, în capitale şi în provincii, între religii şi grupuri de etnici”.

În decursul anilor, mesajul de Ziua Mondială a Teatrului a fost transmis de personalități precum: Jean Cocteau, Dmitri Șostakovici, Pablo Neruda, Richard Burton, Maurice Bejart, Luchino Visconti și Peter Brook.

Citește și:

Duminică, 400 de copii s-au întâlnit cu Herodot, Popeasca și Kiți-Kiț

Demostene Tranulis, ctitorul, evocat de Ziua Mondială a Teatrului

„Visul unei nopți de vară”, de Ziua Mondială a Teatrului

Flori din... aplauze, pentru doi actori constănţeni