Se lăudau unii că vor eradica lătratul în politică, aducînd critici severe celor care obişnuiesc să umble cu coada pe sus. S-a spus că lătratul este dăunător democraţiei, în fine, tot felul de bla-bla-uri, ca să ne aburească… Lătratul reprezintă o caracteristică de bază a politichiei noastre. Atunci, cum naiba să o arunci afară ca pe o măsea stricată! Sînt politicieni pe care îi recunoaştem după lătrat. Nici nu este nevoie să-i vedem la faţă. Cît este ziua de mare, latră peste tot. În Parlament, pe la diverse reuniuni de partid, la televizor. Pesemne sînt plătiţi la lătrat. Cît latră fiecare pe zi. În ultima vreme, lătratul politicianist a depăşit faza romantică şi cu iz de telenovelă. Adică, vreau să zic, nu mai latră la lună decît naivii şi neînţărcaţii din punct de vedere politic. Cînd sînt prost dispuşi, unii politicieni latră ca turbaţii la popor! Că de ce l-au votat pe ălă şi nu pe-al lor, care, nu-i aşa?, întotdeauna, este cel mai bun, cel mai harnic şi cel mai dulce. Da’ ştiţi cum latră pe tema asta? De groază. Pur şi simplu ţi se face părul măciucă şi pielea de găină, dacă nu erai deja… Din lătrat dai în hămăială. Eu zic că, în loc să latre, mai bine ne-ar amenda. Măcar s-ar face linişte. Se menţine în actualitate lătratul în pustiu, cu nuanţe de nisip. De pildă, deunăzi, mahării patriei s-au strîns la Cotroceni pe tema scumpirilor care ne-au pus cu burta la pămînt, că tot ne plac nouă aplicaţiile militare gen NATO! Vuia Palatul Cotroceni de lătrături. Cînd un lătrat mai gros, cred că era preşedintele, cînd un schelălăit înduioşător, cred că era premierul. După aia, fiecare lider de partid a dat cîte o declaraţie lătrată de partid. A înţeles cineva ceva din hărmălaia asta? A reţinut careva vreo soluţie pentru ieşirea din impas? Toată lumea politică latră a sărăcie lucie. Spuneau unii, mă repet, că e musai să eradicăm lătratul din politică, dar, pe de altă parte, fraţii lor politici au scos în faţă buldogii. Sigur, nu toţi s-au dovedit a fi de rasă, chiar spre dezamăgirea prezidentului, învăţat şi el să latre Justiţia. S-ar putea ca politicienii noştri să facă parte dintr-o rasă canină necunoscută. Sînt politicieni care pot fi recunoscuţi nu numai după lătrat, ci şi după multe alte obiceiuri şi apucături. Există buldogi şi potăi. Unele specimene gîfîie din greu în prezenţa blondelor politice, dar şi transpiră. Sînt potăi care ridică piciorul în sus cu o anume eleganţă ori de cîte ori se destramă o alianţă. Aceasta este o formulă simplistă de a-şi băga piciorul. Politica noastră autohtonă se defineşte prin lătrat. La noi, se ştie, este băgat în seamă cel care latră mai tare şi care reuşeşte să-şi ridice piciorul deasupra tuturor adversarilor politici, ca să-i picure puţin… Sînt politicieni care au trăit toată viaţa din lătrat. Acum este de-a dreptul imposibil să-i convingi să vorbească ce e de vorbit, calm şi civilizat, fără să mîrîie sau să se pişe pe ei de oftică. Diverşi buldogi politici vor să se unească în cuget şi lătrat. În perspectiva alegerilor parlamentare, se pun la cale noi înţelegeri canine. Unii negociază şi ceilalţi dau din fund, pentru că nu ajunge la toată lumea. Sînt indivizi care nu şi-au schimbat deloc stilul. Vor să ne aburească prin lătrat. Nişte maidanezi politici!