Are loc unul dintre cele mai stranii procese din istoria României. La Curtea de Apel din Alba Iulia. Acolo unde se judecă acțiunea în contencios intentată de procurorul general al României Augustin Lazăr împotriva solicitării de revocare a sa din funcție. Și, indiferent de rezultat, voi explica de ce acest proces este o dovadă cât se poate de simplă și de concludentă că Justiția română funcționează alandala.

Să recapitulăm. Tudorel Toader l-a evaluat pe Augustin Lazăr. Și a ajuns la concluzia că trebuie revocat. În acest sens, a prezentat un set de argumente. Mai departe, procedura se consumă la CSM și la Președinție. La CSM, secția pentru procurori a repetat ceea ce știe mai bine și a procedat ca în toate celelalte ocazii. A făcu scut în jurul procurorului general. La fel cum mereu și mereu a făcut scut în jurul oricărui procuror acuzat de derapaje. Și vine la rând Palatul Cotroceni. Dar Klaus Iohannis mai întâi a motototolit la figurat solicitarea lui Tudorel Toader, după care a declarat că nu se grăbește. Că așteaptă să vadă ce spune instanța de contencios.

Cred că nu sunt puțini cei care s-au întrebat cum de i-a dat prin cap pocurorului general să atace această evaluare și solicitare a ministrului Justiției într-o instanță de contencios administrativ. Și sunt foarte puțini care țin minte că primul care s-a exprimat public în acest sens a fost Augustin Zegrean. Un fost președinte al Curții Constituționale. Cu o vastă experiență de jurist. Întrucât înainte a funcționat ca juristconsult la o fabrică de pantofi. Paternitatea ideii de a se merge la contencios îi aparține lui Augustin Zegrean și a fost înghițită cu cârlig cu tot de Augustin Lazăr.

Cum se justifică o acțiune în contencios într-un asemena caz? În nicun fel. În lege scrie negru pe alb că în contencios sunt atacate decizii administrative. Dar aici nu avem de-a face cu niciun fel de deciezie administrativă. Decizia administraivă nu i-ar putea aparține în acest caz, conform Constituției, decât președintelui României. Coform Legii Fundamentale, numai președintele poate decide dacă dă sau nu dă curs unei solicitări de acest fel a ministrului Justiției. Și abia în acel moment avem de-a face cu o decizie administrativă. Care, în principiu, poate fi atacată în contencios. Până atunci, domnul Augustin Lazăr aleargă după fantome. Și pune Curtea de Apel din Alba Iulia să facă același lucru. Pentru că, până la o decizie formulată de președintele României, ne aflăm doar la o treime din drumul care urmează să fie parcurs. Treimea care îi aparține ministrului Justiției. Și care nu este o decizie administrativă. Ci doar începutul unei proceduri. Următoarea treime fost și ea parcursă. De astă dată de către secția de procurori a CSM. Și este contrară solicitării lui Tudorel Toader. Avizul este negativ. Deci Augustin Lazăr se războiește cu văzduhul în contecios administrativ. Și ar fi trebui să știe asta. La fel cum orice student la Drept, pentru a promova examenul, are obligația să înțeleagă acest fapt elementar.

Dar de ce tocmai la Alba Iulia? Ce treabă are recomandarea lui Tudorel Toader, care este doar primul pas într-o ipotetică decizie administrativă, tocmai cu Curtea de Apel din Alba Iulia? Petentul este procurorul general al României. Instituția Parchetului General nu se află la Alba Iulia. Ci la București. Iar Augustin Lazăr nu lucrează în nume propriu pentru a invoca eventual o competență de domiciliu, admițând că în actul său de identitate ar scrie că domiciliază în Alba Iulia. Domnul Tudorel Toader nu înceară să-l revoce pe un anumit domn numit Augustin Lazăr cu domiciliul în Alba. El încearcă să-l revoce pe procurorul general al României, instituția având dintotdeauna sediul la București.

În acest caz, ca și în decizia de a contesta în contencios administrativ, Augustin Lazăr recurge la o dublă șmecherie. Pe de-o parte, încearcă să joace acest meci acasă, respectiv acolo unde șefii unui curți de apel îi sunt din anumite motive, dezvăluite de presă, profund îndatorați și ar putea deveni astfel părtinitori, iar pe de altă parte, trage de timp. Curtea de Apel, dacă nu vrea să se umple de ridicol, ar trebui astăzi să-și decline competența. Și să trimită cauza acolo unde teoretic ea ar putea fi judecată. Adică la București. Ceea ce însemnă că se va da un nou termen. În acest interval de timp, Augustin Lazăr ar continua să-și țină cu dinții funcția de la Parchetul General. În timp ce Klaus Iohannis, în așteptarea, vezi Doamne, a unui verdict al Justiției, va avea suficient timp să se gândească.