Ansamblul folcloric „Dobrogeanca“ al Centrului Cultural din localitatea Ovidiu a prezentat, ieri, la Muzeul de Artă Populară, manifestarea culturală „Lăzărelul“. Această acţiune are o importanţă deosebită în contextul în care, în această perioadă, se vorbeşte tot mai mult despre lipsa de respect a tinerilor pentru tradiţie. Cu toate acestea, prezenţa unui număr mare de copii şi de tineri la un eveniment inspirat din tradiţiile populare autohone şi redat pe scenă de copii cu vîrste cuprinse între 12 şi 14 ani relevă deschiderea tinerilor către domeniul etnografiei.

Plecînd de la premisa că un popor fără tradiţie culturală, pe care să o cunoască şi să o respecte, este un popor fără istorie, consultantul ştiinţific Crina Popescu, conservator în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Constanţa şi coregrafa Elena Dordea au considerat oportună „urcarea“ pe scenă a obiceiului „Lăzărelul“. Este vorba despre un obicei trist, practicat în sîmbăta – numită a lui Lazăr sau a Floriilor - care precede Duminica Floriilor şi care ne introduce în Săptămîna Mare a Patimilor. „De altfel, toată perioada de la Lăsatul Secului pînă la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului, este încărcată de o sacralitate negativă“, a specificat consultantul ştiinţific Crina Popescu. Potrivit consultantului ştiinţific, „Lăzărelul“ sau „Lăzărica“ este un obicei practicat de fetele aflate la pubertate, ţesut pe marginea a două legende care circulă despre Lazăr, atît ca personaj în hagiografia creştină, cît şi ca personaj în mitologia românească. În Sîmbăta Floriilor, Lazăr îi cere mamei sale să îi facă azimă. Pentru că mama nu îi respectă dorinţa, Lazăr pleacă necăjit cu oile la păscut, ajunge pe islazul localităţii şi se gîndeşte să taie nişte frunză pentru turma sa. În acel moment se porneşte din senin un vînt năprasnic. Creanga copacului pe care stătea Lazăr se rupe, iar acesta moare şi este descoperit de cele două surori ale lui, din care una este soţia lui Dragobete. „Astfel se creează o împletitură fantastică între eroii care aparţin panteonului românesc, eroul vegetaţional, care este Lazăr şi Dragobete Cap-de-Primăvară, în Dobrogea, care are ca dată de celebrare începutul lunii martie“, a menţionat consultantul ştiinţific Crina Popescu. Potrivit evenimentelor biblice, Lazăr este înviat din morţi de către Iisus Hristos, iar în tradiţia populară, el este bocit de cele două surori, de unde şi ritualul bocetului la înmormîntare, în Dobrogea şi Muntenia. În cinstea lui Lazăr se umblă cu un colind trist, în zona Dobrogei existînd patru colinde de acest gen, culese de regretatul profesor Dumitru Galavu. Fetele merg din casă în casă şi primesc ouă, care sînt împărţite celor mai săraci membri din comunitatea rurală.

Obiceiul „Lăzărelulul“, prezentat în holul Muzeului de Artă Populară, a fost pus în scenă de către coregrafa ansamblului folcloric „Dobrogeanca“, Elena Dordea, respectînd ritualul de desfăşurare a obiceiului, aşa cum i-a fost pus la dispoziţie de consultantul ştiinţific Crina Popescu. Fetele care au format ceata tinerei „Lăzarica“ - o tînără cu cunună de flori pe cap şi îmbrăcată în mireasă este desemnată „Lăzărica“ - a împărţit plăcinte celor prezenţi, respectînd tradiţia potrivit căreia în Sîmbăta lui Lazăr se împart plăcinte. De asemenea, tinerele au cîntat, potrivit datinei, un colind specific spaţiului dobrogean.

Manifestarea „Lăzărelul“ a fost organizată de Muzeul de Artă Populară, în colaborare cu Centrul Cultural Ovidiu şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Constanţa.