Incredibila tragedie a polonezilor, care se confruntă cu dispariţia elitei sale politice şi militare într-un groaznic accident aviatic, ne arată cât de crudă şi paradoxală poate fi câteodată istoria. În acelaşi loc, pe teritoriul Rusiei, lângă pădurea Katyn, la distanţă de 70 de ani, Polonia rămâne fără elită. În 1940, 22.000 de militari şi civili sunt ucişi din ordinul tripletei Stalin-Hrusciov-Beria. În 2010, 100 de lideri mor în urma unui accident aviatic. Ce blestem istoric, ce soartă incredibil de crudă! După căderea comunismului, Polonia a redevenit un stat performant. Forţele anticomuniste ale sindicatului Solidaritatea au trecut la măsuri radicale de reformă. Economia s-a pus în mişcare, securiştii şi comuniştii polonezi au fost înlăturaţi din toate funcţiile importante, Biserica şi-a recăpătat influenţa într-un stat profund catolic ce-l avea ca lider spiritual absolut chiar pe Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II lea, el însuşi o figură legendară în efortul de înfrângere a imperiului răului, URSS. Au apărut autostrăzi, investiţii private masive, nivelul de trai a crescut în fiecare an. Preşedintele Lech Kaczynski a fost un consilier important al liderului Solidarităţii, Lech Walesa. A fost aruncat în puşcăria politică de regimul Jaruzelsky, dar n-a renunţat la ideile sale. După schimbările majore din Europa de Est, a devenit primar al Poloniei. Un catolic fervent şi un lider politic ce n-a făcut niciodată un compromis cu Moscova, Kaczynski s-a impus în politica europeană drept un aliat de nădejde. Mai ales în calitate de membru NATO, Polonia şi-a construit un profil de ţară foarte puternică, un contributor masiv pentru operaţiunile din Balcani, Afganistan şi Irak, un aliat strategic al Statelor Unite ale Americii. În plină criză economică, graţie liderilor săi providenţiali, Polonia a avut creştere economică în 2009, anunţând o perspectivă pozitivă şi anul acesta. Într-un fel, această interesantă ţară este exact opusul României: serioasă, cu lideri pricepuţi, respect faţă de morală, un grad infinit mai mic de corupţie, o voce respectată atât în UE cât şi în NATO. Alături de preşedinte, în tragedia de la Smolensk a mai pierit guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei. Securitatea naţională a primit şi ea o lovitură greu de suportat. Şeful Statului Major al Armatei, toţi şefii categoriilor de forţe: Aviaţie, Marină, Forţe Terestre, împreună cu şeful Forţelor Speciale, au murit. Alături de şeful serviciului de informaţii interne. Toţi aceşti oameni, cu viziuni şi convingeri profund occidentale, lasă o rană adâncă în viaţa politică poloneză. Pentru ei, miza unui stat puternic ce se opune agresiunii vecinului de la est e una pe viaţă şi pe moarte. Alegeri prezidenţiale vor fi peste doar trei luni şi e greu de anticipat ce se va întâmpla. Dispariţia tragică a lui Kaczynski ar putea să-l propulseze pe fratele său geamăn, Jaroslaw, direct spre fotoliul de preşedinte. Nu doar izbitoarea asemănare fizică, ci şi crezul comun ar putea să transforme tragedia de la Smolensk într-un puternic impuls în societatea poloneză. Făcând o paralelă, moartea preşedintelui polonez ar putea să aibă efectul dispariţiei Seniorului Coposu pentru victoria CDR din 1996. Îndrăznesc să spun că, după Decembrie 1989, România n-a avut niciun preşedinte sau prim ministru providenţial, cu un profil atât de curat şi de benefic pentru naţiunea sa, cum a fost Kaczynski pentru Polonia. Întotdeauna am invidiat sincer această naţiune pentru forţa ei, pentru valorile morale profunde şi mai ales pentru succesul schimbării totale de la comunism la capitalism. Tranziţia lor nu a însemnat acel cuvânt greu şi obsedant ca pentru majoritatea românilor. În 1939, guvernul polonez se refugia în exil din calea furiei naziste şi sovietice, declanşată în baza unui act criminal, Pactul Ribbentrop-Molotov. În drumul său spre Londra, cabinetul Sikorski a fost găzduit într-o casă din Constanţa, aflată în proximitatea farmaciei Miga. Tot atunci, tezaurul Poloniei a fost depozitat şi protejat pe teritoriul românesc, fiind recuperat integral după încetarea războiului. După 70 de ani, pare că stafia lui Stalin a mai lovit odată acest stat năpăstuit de istorie. Şocând lumea întreagă prin simbolistica tragediei, repetată în acelaşi loc. Dar pentru că este o ţară ce crede profund în valorile creştine, Polonia îşi va reveni. Voi invidia în continuare această puternică naţiune pentru ce poate ea. Şi noi nu.