Unii spun că în natură, în general, ar exista o asemenea lege nescrisă, deşi nu este foarte clar după ce reguli funcţionează ea. Teologii, la rândul lor, cred că însuşi Dumnezeu foloseşte acest principiu, atunci când îşi face simţită prezenţa în viaţa oamenilor, fie pedepsind, fie răsplătind. În fine, analiştii susţin că o astfel de lege acţionează chiar şi în lumea politică, deşi faimosul Murphy o contrazice ironic de mai multe ori. În ultimele zile, dacă nu mă înşel, ne-am confruntat cu cel puţin două situaţii de acest fel, dacă e să ne luăm după logica autorului celebrelor legi absurde.

După ce a sfidat America şi pe preşedintele acesteia, refuzând participarea la reuniunea şefilor de state de la Varşovia, pe motiv că acolo era invitat liderul unui stat nerecunoscut de România, Traian Băsescu şi-a făcut iluzii secrete că a dat o lovitură politică şi diplomatică de imagine, cu toate că presa internaţională a calificat gestul său drept controversat şi scandalos. Tocmai când îşi trăia clipele euforice pe ascuns, după câte bănuiesc, preşedintele nostru a primit un bobârnac juridic în public, aici, pe plaiurile mioritice, chiar ieri, când a aflat că justiţia românească i-a dat câştig de cauză deputatului PSD Mugurel Surupăceanu în procesul intentat administraţiei prezidenţiale pe tema susţinerii consumului de droguri uşoare, temă lansată iniţial de Eba, acum vreo doi ani, când fiica micului Putin de la Bucureşti candida pentru un fotoliu de europarlamentar, promovând public şi electoral această infracţiune. Nu seamănă cu legea compensaţiei? Cred că Murphy ar zice că da!

Tot ieri, premierul Berlusconi a început o vizită la noi în ţară, exact în zilele în care, în Italia, trebuia să se prezinte la două procese în care este acuzat de trafic de influenţă şi promovarea prostituţiei cu minore. De la droguri, la prostituţie, apropo de cazul anterior şi de termenul prostituţie, nu e decât un pas, dar \"compensaţia\" este în altă parte. Omologul lui Berlusconi, marele Boc, este acuzat, la rândul său, de către presă, dar nu penal, pentru incompetenţa guvernamentală din ultimii ani. Adică legea compensaţiei funcţionează aici ca un alibi politic: nici premierul italian n-ar fi fost primit de nimeni altcineva, nici premierul român nu avea pe cine altcineva să invite, căci ar fi fost refuzat... Tandea pe mandea!