Justiţia vrea adoptarea rapidă a legii concordatului, pentru a evita extinderea numărului de falimente avînd în vedere criza economică, a declarat preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Arin Stănescu. Concordatul preventiv presupune o modalitate de rezolvare amiabilă a problemelor dintre debitori (datornici) şi creditori, fără a se ajunge în instanţă pentru deschiderea procedurii de insolvenţă a companiilor aflate în incapacitate de plată. Proiectul legii de concordat există din 2004, fiind readus în discuţie de Ministerul Justiţiei şi urmează să fie promovat în Parlament. \"Ministerul Justiţiei este foarte interesat acum de acest proiect şi probabil că acum este momentul pentru acest proiect de lege, avînd în vedere criza economică pe care o traversăm\", a afirmat avocatul Gheorghe Piperea. El a arătat că, pînă nu va exista o lege a concordatului preventiv, creditorul nu va putea să vină la masă cu debitorul pentru evitarea insolvenţei acestuia din urmă. \"Poate că proiectul va fi adoptat şi introdus în Codul Insolvenţei. Probabil că se va întîmpla cît mai repede, pentru că este o necesitate a crizei pe care o traversăm\", a spus Piperea. La rîndul său, Stănescu apreciază că debitorul ar trebui să facă tot posibilul pentru a nu deschide procedura de insolvenţă şi să încerce să rezolve problema cu creditorul înainte de a se adresa instanţei pentru deschiderea procedurii. Numărul dosarelor de insolvenţă care vor fi deschise în acest an în România se va ridica la 20.000 “fără a lua în considerare dosarele de “curăţenie” pe care le va introduce Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF)”, după ce, în 2008, au fost iniţiate 14.500 de dosare, a mai precizat Stănescu. Astfel, în acest an vor fi deschise cu 38% mai multe dosare decît anul trecut. \"Sînt foarte multe societăţi viabile care, din cauza crizei de creditare, vor intra în încetare de plată\", a subliniat Stănescu. El a menţionat că pe lîngă necesitatea unor măsuri de protecţie, companiile ar trebui să se gîndească mai mult la reorganizare şi mai puţin la procedura de faliment. \"Cred că băncile trebuie să se întîlnească şi să discute, poate chiar şi cu uşile închise, să găsească soluţii. Nu ar trebui să se repeadă nicio instituţie financiară să lichideze debitorul companiei, ci ar trebui să sprijine un debitor pentru a se redresa\", a adăugat avocatul. Procedura de insolvenţă impune o serie de aspecte dureroase pentru creditori, printre care se numără şi efectul de îngheţare a creanţelor ce trebuie recuperate la valoarea nominală din data deschiderii procedurii. \"De exemplu, dacă procedura este deschisă în 2009 şi se finalizează peste trei ani, creditorii îşi vor primi la acel moment sumele pe care le au de recuperat la valoarea creanţelor din 2009\", a afirmat Piperea. Stănescu a menţionat, sub formă de concluzie şi de semnal de alarmă, faptul că, în prezent, există circa 40.000 de companii fără active la nivel de ţară, acestea intrînd în atenţia ANAF, care le întocmeşte dosare şi le trimite la judecătorul delegat de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.