Plenul Senatul a aprobat, ieri, cu 86 de voturi „pentru”, unul „împotrivă” şi o abţinere, proiectul de lege pentru punerea în aplicare Legii 287/2009 privind Codul Civil. Acest nou Cod Civil, modelat după codurile din Italia, Elveţia şi Olanda, aduce modificări ample legislaţiei anterioare, reprezentând unul dintre actele prioritare ale Guvernului în materie de reformă juridică. Codul Civil ce urmează să intre în vigoare instituie dispoziţii tranzitorii care să realizeze trecerea de la vechea la noua reglementare, asigură compatibilitatea noului Cod cu legislaţia în vigoare şi corelează dispoziţiile din noul Cod civil cu prevederile Codului de Procedură Civilă. Ministerul Justiţiei apreciază că noul Cod Civil va avea un impact pozitiv asupra mediului de afaceri din România, pentru că include revizuirea reglementării contractelor şi a unor contracte specifice lumii bancare. Fiecare Carte a noului Cod Civil aduce elemente de noutate în raport cu reglementarea actuală, adaptând normele civile realităţilor şi tendinţelor legislative reformatoare manifestate în alte sisteme de drept. Proiectul prevede şi protecţia drepturilor personale nepatrimoniale, fiind expres reglementat dreptul celui vătămat ori ameninţat cu o atingere ilicită adusă personalităţii sale să ceară oricând instanţei interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă ea este iminentă, încetarea încălcării şi interzicerea ei pentru viitor, dacă ea încă durează, constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care ea a creat-o încă subzistă. În Cartea a II-a, „Despre familie”, se oferă soţilor, pentru prima dată, posibilitatea de a alege între regimul comunităţii legale, cel al comunităţii convenţionale sau cel al separaţiei de bunuri. În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin bună învoială, prin act încheiat în formă autentică notarială sau pe cale judecătorească. De asemenea, noul Cod civil reglementează, în detaliu, divorţul pe cale administrativă sau prin procedură notarială şi instituie competenţa unei singure instanţe, instanţa de tutelă, pentru aplicarea tuturor măsurilor şi soluţionarea tuturor litigiilor prevăzute de această Carte în sarcina instanţelor judecătoreşti.