În ultimii ani, mai mulţi angajaţi ai Jandarmeriei constănţene şi-au pierdut viaţa, iar alţi cîţiva au suferit vătămări în împrejurări ţinute însă "la secret" de conducerea unităţilor din judeţ. Seria tragediilor a început în 2001, la Detaşamentul 3, cel care asigura Paza Aeroportului M. Kogălniceanu şi unde, chiar în timpul serviciului, un ofiţer superior a decis să îşi pună capăt zilelor. Este vorba despre şeful de stat major al contingentului, maior Constantin Leon, care s-a spînzurat în timpul programului. Se pare că ofiţerul avea probleme personale şi se afla de mai multe zile într-o stare depresivă, dar simptomele sale nu au fost sesizate de superiori. Lipsa unui control psihologic serios şi indiferenţa cu care au fost tratate problemele personale ale militarilor pot fi considerate printre principalele cauze ale acestei tragedii. Foştii subordonaţi spun că pe lîngă problemele de familie avute de Leon, o contribuţie decisivă la sinuciderea acestuia ar fi fost şi starea de stres continuu în care se afla maiorul. Lăsat la conducerea Detaşamentului, întrucît comandantul său era permenent plecat în schimburi de experienţă prin străinătate, Leon a fost copleşit de numeroasele probleme existente la locul de muncă. Tragediile au continuat, după numai doi ani, alţi doi jandarmi pierzîndu-şi viaţa la interval de numai 24 de ore unul de altul. Este vorba despre Constantin Condurache, mort într-un accident rutier la puţin timp după ieşirea din serviciu şi de Nelu Agiorgioaie, acesta din urmă decedat din cauza unor afecţiuni grave pulmonare şi cardiace, nedepistate la timp de medicii militari. Lui Agiorgioaie i s-a făcut rău în timpul serviciului şi a murit o zi mai tîrziu pe masa de operaţie a unui spital din Bucureşti. Pe 14 noiembrie 2006 şi-a pierdut viaţa sergentul Ion Cezar Baltag, militar care era grav bolnav dar care primise din partea medicilor militari OK-ul pentru a susţine proba sportivă de rezistenţă. După cum se ştie, lui Baltag nu i s-a acordat la timp primul ajutor, întrucît pe stadionul Farul nu a fost prezent nici un medic militar. O zi mai tîrziu, tot pe stadion şi tot în timpul probei sportive, i s-a făcut rău sergentului Mustafa Erdal. S-a evitat o tragedie pentru că din fericire, de această dată, la faţa locului a fost prezent un medic. Militarul a fost diagnosticat cu hernie inghinală, afecţiune pe care iarăşi, niciun medic militar nu o descoperise în timpul controlului.

Condiţii ca în Evul Mediu

Timp de trei ani, militarii care au asigurat paza la Aeroportul Kogălniceanu au lucrat în condiţii de-a dreptul inumane. JAC-ii (n.r.jandarmi angajaţi pe bază de contract) sau cum glumeau între ei, "pe bază de cadou", povestesc că schimburile de tură nu se făceau cu vreo maşină sau vreun camion, ci cu tractorul! Militarii erau îmbarcaţi într-o remorca veche, semi acoperită, în care vîntul şi zăpada erau la ele acasă şi care era poreclită "din dragoste", întrucît fusese vopsită în culori asemănătoare celor de pe caravana cunoscutei emisiuni TV. Iniţial, la Kogălniceanu au existat 12 posturi de pază, aferente cîte unui foişor de observaţie. Întrucît unul din ofiţeri a descoperit că perimetrul aeroportului nu este acoperit în întregime şi este "violabil", s-au mai înfiinţat alte 13 posturi de pază, care însă nu aveau foişoare, militarii fiind nevoiţi să-şi sape uneori gropi pentru a se adăposti de frig şi de vînt. Jandarmii povestesc că tura dura 12 ore şi nu şase, aşa cum prevedea Regulamentul, iar în timpul iernii, pentru a ajunge la posturile de pază mai îndepărtate, jandarmii trebuiau să meargă prin zăpadă pînă la brîu. Militarii spun că cel mai rău era noaptea, întrucît era întuneric beznă şi nu puţine au fost cazurile cînd unii dintre ei au bîjbîit ore în şir pînă au găsit remorca "din dragoste". Jandarmii îşi amintesc că, din cele 23 de posturi de pază doar cîteva aveau telefoane, iar cei care primiseră staţii de emisie-recepţie nu puteau comunica între ei pentru că acestea erau defecte. Geamurile lipsă de la posturi erau puse de militari, din banii lor, pentru că decît să faci raport la Comandament, să ceri materiale, mai degrabă veneau "calendele greceşti". Din cauza acestor condiţii, foarte mulţi militari s-au îmbolnăvit în timpul serviciului, iar concediile medicale obţinute erau privite cu suspiciune de ofiţeri, aceştia considerînd că jandarmii le-au obţinut ilegal.