Curtea Constituţională a României (CCR) şi-a motivat, ieri, decizia dată pe 5 octombrie, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolului 8, indice 1, din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CCR a constatat că eliberarea unor copii de pe hotărârile judecătoreşti impune şi alte plăţi pe lângă taxele de timbru. CCR susţine că a lega plata unor taxe judiciare de timbru de plata taxelor notariale ar echivala cu obligarea moştenitorilor de a parcurge mai întâi procedura succesorală notarială, ceea ce evident ar fi o sarcină excesivă. Curtea a constatat că, prin prisma cuantumului ridicat al taxei, aceasta nu reprezintă o contraprestaţie în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândeşte caracterul unei sancţiuni care nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către stat. Ca rezultat al nerespectării art. 56 alin. 2 din Constituţie, Curtea constată că este încălcat dreptul de proprietate privată al celor ce vin la moştenire, precum şi dreptul la moştenire al acestora. Reamintim că CCR a fost sesizată direct de Avocatul Poporului (AP), care a arătat că prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru extrem de oneroase, în plină criză economică, este limitat accesul cetăţenilor la justiţie. În motivarea excepţiei, AP a susţinut că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, întrucât cetăţeanul este pus în situaţia de a nu mai putea beneficia de serviciile publice oferite de instanţele judecătoreşti, ceea ce face ca acest drept fundamental, prevăzut de Constituţie, să devină unul iluzoriu. AP a mai apreciat că un cuantum excesiv al taxei judiciare de timbru împiedică apărarea corespunzătoare a dreptului de proprietate în condiţiile în care nu există mijloace financiare suficiente pentru a achita taxa de timbru datorată. Totodată, justiţiabilul este împiedicat din motive financiare să-şi exercite dreptul de acces la instanţă.