Pentru cunoscători şi nu numai… Marţi seară, la Sala Palatului, în prezenţa a peste 3.500 de spectatori, a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente muzicale ale anului 2013. Şi nu doar atât. Pentru iubitorii muzicii rock, pentru nostalgicii anilor ’80, ’90 şi mai încolo, pentru copiii şi nepoţii lor, s-a scris o pagină de istorie. Legendarul Slash a fost în România. Generaţia care asculta Guns N’Roses pe casete audio a avut acum posibilitatea să-l vadă live pe monstrul sacru al hard n’ heavy-metal-ului mondial, unul dintre cei mai „tari” chitarişti ai lumii, prezente şi viitoare. Un concert incendiar, cu un Slash neobosit (cine recunoaşte parola „concertul de la Tokyo, 1994” ştie despre ce este vorba), plin de vitalitate, de energie şi de geniu. Căci cel mai recent album al chitaristului, Apocalyptic Love - Slash featuring Myles Kennedy and The Conspirators, este o gură reală de oxigen în peisajul alambicat al muzicii rock contemporane, când amestecul de genuri este la putere…

Două ore de muzică excelentă, mai multe solo-uri geniale, mai multe melodii celebre în toată lumea (by Guns N’Roses), celelalte noi, dar cel puţin la fel de bune (de pe Apocalyptic Love)... Un concert total şi iremediabil marca Slash. „Monstruosul” chitarist s-a dovedit a fi o prezenţă surprinzătoare: modest, introvertit, un show în sine, aşa cum doar adevăraţii profesionişti reuşesc să fie. Solo-urile sale electrizante au transpus publicul în atmosfera curată a muzicii de calitate, care te obligă să o savurezi în tăcere, cu lacrimi în ochi, cu un prea-plin în suflet, fără a avea nevoie de vreo explicaţie. Dacă am încerca să oferim una, ar fi, probabil, doar cea legată de estetică: muzica izvorâtă din Gibson-ul lui Slash atinge acea coardă sensibilă, interioară, a frumosului, a cărei reprezentare în exterior este amuţirea totală a spiritului şi predarea, dăruirea, fără excepţie, întru contemplare şi admiraţie. Aşadar, prizonieri fără scăpare au fost cei peste 3.500 de oameni, care, timp de două ore, s-au constituit parte a acestui regal muzical. Solo-uri de 7, 10 minute, într-o tăcere mormântală, cu Slash în centrul palpabil al atenţiei colective, iată o experienţă rară.

NU SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA Dar iată că la acest concert s-a întâmplat: dragi cititori, show-ul a început la fix: byron, care a cântat în deschidere, a fost pe scenă la 19.30 punct fix! La 20.00 punct fix, a eliberat scena, care a fost amenajată timp de jumătate de oră. La 20.30 punct fix, Slash, Myles Kennedy and The Conspirators îşi fac apariţia pe scenă! Incredibil, nu-i aşa?

ŞI PUBLICUL Un public eterogen, aşa cum nu prea vezi la concertele de profil, bunici, părinţi, copii şi adolescenţi, toţi comportându-se ca şi cum ar fi anulat diferenţele de vârstă, celebrând împreună acest super-eveniment. Dacă stăm să ne gândim, hiturile G N’R, cunoscute în întreaga lume, şi-au depăşit cu mult timpul, acoperind, din 1987 şi până în prezent, mai mult decât o perioadă de timp… au devenit parte din inconştientul muzical colectiv. Şi totuşi, puşti şi puştoaice de 9, 10 ani, care ştiau toate versurile renumitei G N’R, şi care erau la fel de entuziasmaţi precum bunicii lor, nu prea vezi în fiecare zi.

Şi, cum era şi normal, toată lumea a vrut să imortalizeze momentul. Şi dacă vajnicii bodyguarzi combinaţi cu jandarmi ne-au deposedat, la intrare, de brichete, nu acelaşi lucru s-a întâmplat - slavă Domnului - cu telefoanele mobile şi tabletele. Astfel, în marea neliniştită a publicului, îţi săreau în ochi, ici şi colo, insuliţe nemişcate, luminate de display-ul, mai mare sau mai mic, mai performant sau mai înapoiat, al suportului electronic necesar imortalizării: şi a meritat!

THE NEW MYLES Myles Kennedy, cooptat de Slash, în 2009, s-a dovedit a fi o carte câştigătoare. Cu o voce care acoperă patru octave, Kennedy a reuşit să se descurce excelent, interpretând melodiile vechi ale G N’R, dintre care „Paradise City”, „Roquet Queen”, „Sweet Child of Mine”, „Welcome to the Jungle”. El a devenit familiar publicului, alături de Slash, lucrând cu acesta la albumul „Velvet Revolver”, pe care apar nume „grele” ale rock-ului mondial, Ozzy Osbourne, Adam Levine, Chris Cornell. Ceilalţi membri ai formaţiei, mai mult decât un simplu „back-up for Slash”, s-au remarcat ca fiind parte integrantă din actul muzical: tânărul chitarist Bobby Schneck, basistul Todd Kerns şi bateristul Brent Fitz.

Apocalyptic Love, album scos în 2012, conţine câteva hituri. Pentru cine nu a avut timp să asculte, recomandăm din toată inima: „Anastasia”, „Far and Away”, „Not for Me”, „No More Heroes”.

În timpul concertului, Slash a mulţumit publicului român cu un „You’re awesom” şi a promis că va reveni în România. Sperăm să-şi onoreze promisiunea, căci dacă actuala formulă nu „face aroganţe” şi lucrează în continuare cu acelaşi profesionalism, ne aşteaptă încă multe surprize plăcute din partea lor. Long live!

ROMÂNII DE LA BYRON Nu putem să nu menţionăm şi să felicităm pentru curaj, trupa autohtonă care a cântat în deschidere, „byron” (cu „b” mic - n.r.). O voce convingătoare, Dan Byron, un ansamblu instrumental interesant, melodii bine lucrate, o surpriză plăcută în peisajul muzical românesc. Părerea generală: „nu sună rău deloc”! Poate n-ar strica puţină specificitate: nu cred că există un gen în care byron să poată fi încadraţi şi ăsta nu este întotdeauna un lucru bun. De aplaudat (şi a fost) introducerea pe care Dan Byron a făcut-o trupei lui Slash: „şi acum lăsăm locul unor băieţi mai mari”.