Presupun că mulţi dintre cititori sînt familiarizaţi cu faimoasele „Legi”, care au făcut înconjurul lumii, în ultimele trei decenii. Ele au circulat chiar şi clandestin, pe vremea comunismului dîmboviţean, într-o versiune dactilografiată şi trasă la xerox cu mari precauţii. Practic vorbind, aceste „Legi” se pot aplica oricărei situaţii de viaţă, numai că trebuie să găseşti „potriveala”... Simbolic vorbind, ele pot deveni morala oricărei „fabule” politice! Am descoperit recent acest lucru, recitînd o ediţie mai nouă a legilor. Aşa m-am hotărît să le aplic vieţii noastre politice şi publice, în general, pentru a descoperi semnificaţii ironice, cu scopul ziaristic evident de a vă descreţi frunţile.

De pildă, săptămîna trecută, capul de afiş l-a ţinut schimbul de replici între Băsescu şi Vadim, pe tema relaţiei controversate dintre PD-L şi PRM. Dacă preşedintele a simţit nevoia să se „dezvinovăţească” la postul public de televiziune, înseamnă că toată povestea asta l-a enervat teribil, deoarece îi poate afecta imaginea electorală. Recapitulînd istoria relaţiilor politice şi parlamentare dintre cele două personaje politice, mi-am dat seama că una dintre cele mai potrivite „Legi” ar fi cea care sună cam aşa: „Ceea ce începe prost, se termină şi mai prost”... În prelungirea acestei situaţii, ce dovedeşte disperarea PD-L-ului, care se simte tot mai izolat pe scena politică din cauza lui Băsescu, motiv pentru care este dispus să accepte orice fel de alianţă sau înţelegere, apare o altă morală a „fabulei”, pe care Murphy o defineşte cu un umor monumental: „Orice survine uneori”! În folclorul autohton chestia asta se traduce în două-trei feluri. Mai întîi, „te faci frate cu dracul, pînă treci puntea”. Apoi, „nu aduce anul, ce aduce ceasul”. În fine, înţelepciunea populară românească trage o concluzie complementară ironiei lui Murphy: „Peştele de la cap se împute”. Acest enunţ este valabil atît pentru Băsescu şi Vadim, cît şi pentru întreaga noastră clasă politică de azi, figurată ca un „cap” al naţiunii, însă aflată în descompunere morală, deoarece ar fi dispusă la orice compromis sau „troc”, numai şi numai pentru a păstra puterea!

Dacă ne focalizăm atenţia pe situaţia paradoxală în care se află acum Traian Băsescu, descoperim o altă „Lege” palpitantă. Preşedintele este lider neoficial al PD-L, dar s-a autointitulat „campion al luptei împotriva corupţiei”. Pe de-o parte, el duce un război pe faţă cu PSD, pe de altă parte, ar vrea să-şi păstreze aureola de imparţialitate, deşi manipulează politic justiţia şi are un dosar penal suspendat datorită funcţiei pe care o deţine. El a demonstrat că poate rupe orice alianţă politică, poate accepta în secret, nu pe faţă, orice înţelegere, iar la urmă, dar nu în ultimul rînd, este ranchiunos, orgolios şi autoritar. „Legea” care i se potriveşte acestui bărbat de stat este: „Locul unde stai depinde de locul în care te afli”! Restul sînt baliverne...