Secretarul de Stat francez pentru Afaceri Europene, Pierre Lellouche şi ministrul italian de Externe, Franco Frattini, au constatat, la o Cola băută în toiul nopţii în grădina unui hotel de lux din Tripoli, că sunt pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte România şi romii, scrie “Le Figaro”. Amândoi oaspeţi ai lui Mouammar Gadhafi, oficialul francez şi ministrul italian au discutat îndelung despre arzătorul dosar al romilor. Franţa şi Italia doresc să pună România în faţa responsabilităţilor sale: să-şi integreze romii la ea acasă. Pentru a primi fonduri europene, care sunt disponibile, Bucureştiul trebuie să prezinte proiecte concrete, între altele în domeniul sănătăţii şi educaţiei, relatează trimisul special al “Le Figaro” la Tripoli.

“În timpul Ramadanului, Mouammar Gadhafi trăieşte noaptea”, scrie “Le Figaro”. “E aproape 23.30, după dineul oficial, când secretarul de Stat francez pentru Afaceri Europene, Pierre Lellouche, se aşază împreună cu Ghidul Revoluţiei şi cu reprezentanţii a zece ţări riverane Mediteranei pentru o reuniune în format 5+5, un club informal ce reuneşte cinci state europene - Franţa, Italia, Malta, Portugalia, Spania - şi cinci din Magreb - Libia, Alegeria, Maroc, Tunisia şi Mauritania. Ulterior, reprezentantul Franţei se alătură colonelului libian. Ca de obicei, colonelul a avut grijă să convoace o reuniune internaţională în ziua aniversară a loviturii sale de stat de la 1 septembrie 1969. Reuniunea 5+5 le dă ocazia europenilor să discute cu Libia. Tripoli doreşte extinderea clubului informal prin includerea Greciei şi Egiptului. Însă, înainte de toate, 5+5 a evocat imigraţia ilegală. Subiect arzător: în ajun, la Roma, Mouammar Gadhafi făcuse senzaţie cerând Europei să-i dea 5 miliarde de euro pe an pentru a împiedica… înnegrirea bătrânului continent. Cu alte cuvinte, este condiţia ca Libia să continue să intercepteze imigranţii africani care încearcă să atingă coastele italiene şi malteze”, explică “Le Figaro”. În acest context, cei doi oficiali europeni au evocat şi problema romilor din România. În ceea ce priveşte cele 5 miliarde de euro, Franco Frattini relativizează problema. Chiar dacă nu se pune problema de a înscrie suma pe un cec, UE trebuie să continue să consolideze poliţia şi paza de coastă libiene.

“Românii şi bulgarii sunt mai vulnerabili la expulzări decât ceilalţi cetăţeni UE din Franţa, pentru că în continuare sunt obligaţi să aibă permis de muncă înainte de a li se permite să stea în această ţară”, a declarat Beligh Nabli, din cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice. Din ianuarie 2014 - la şapte ani de la aderare - va exista libertate deplină de circulaţie pentru muncitorii români şi bulgari. Aceştia se bucură acum de drepturi depline de liberă circulaţie în 15 state membre - Danemarca, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Ungaria, Grecia, Spania, Portugalia şi Cehia - dar rămân restricţii în alte zece state - Belgia, Germania, Irlanda, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Marea Britanie şi Malta, relatează Euractiv.

Nabli a explicat că situaţia va rămâne neschimbată până în 2014, când românii şi bulgarii nu vor mai fi vizaţi de restricţii. În privinţa expulzării romilor, Nabli a spus că aceasta pare a fi în contradicţie cu Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, care a intrat în vigoare cu Tratatul de la Lisabona şi a notat că principiul de nediscriminare protejează drepturile minorităţilor şi interzice expulzările colective. Nabli a mai spus că “libertatea de mişcare nu are preţ” şi a criticat acordarea asistenţei financiare romilor, pentru a părăsi teritoriul. Dacă CE consideră că Franţa a încălcat legea UE, atunci poate demara o procedură de infringement împotriva Franţei. Comisia va trebui să prezinte greşelile Franţei şi să spună ce măsuri trebuie luate pentru rezolvarea problemei. Orice încălcare trebuie declarată de Curtea Europeană de Justiţie şi poate duce la o condamnare, prin care să se ceară Franţei să-şi respecte obligaţiile, altfel putând fi impuse amenzi. Acest gen de decizie are un efect politic puternic, pentru că imaginea şi credibilitatea statului condamnat au de suferit, a conchis expertul.