Regele Mihai era prezentat în notele informative ale Securităţii cu numele de cod "Leon", "Rex" sau "Străinul", în timp ce oraşele europene din care erau transmise informaţii erau codate ca "Breaza", "Panciu" sau "Negoiu", conform Agerpres. Astfel, din New York trimitea note informative Glyn, din Washington - Firicel şi Gelu, iar din Geneva - Mia, al cărei nume s-a schimbat în Franciska, apoi în Nimfa. New York-ul era Negoiu, în timp ce Washingtonul era Vadu. Elveţia și Versoix erau numite "Breaza", Bucureştii erau "Buşteni" iar Parisul, "Panciu". România era "Ceahlău", iar Rusia, "Movila". Principesa Margareta era "Moştenitoarea Tronului Ceahlăului" sau "Margareta". Datele au fost prezentate la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), care a organizat, joi, cea de-a şaptea conferinţă publică din seria Historia Viva, având ca titlu „Exilul Regelui“. Conferinţa a fost susţinută de dr. Diana Mandache, istoric şi cercetător ştiinţific în cadrul Secţiei de Istorie Medievală, Modernă şi Contemporană a MNIR. Bazată pe studiul unor documente din arhivele CNSAS, conferinţa a reprezentat un demers educativ pentru susţinerea reprezentării acestei teme în spaţiul muzeal şi integrarea acestei tematici în studiul academic. Oficialii MNIR sunt de părere că astăzi e tot mai necesară cunoaşterea istoriei recente şi prin intermediul acestor surse documentare, care dezvăluie o faţetă mai puţin cunoscută. MNIR menționează că documentele din arhivele Securităţii se ramifică în dosare multiple şi numai prin ansamblare ideatică pot contribui la înţelegerea exilului regelui, care în conexiune cu elitele româneşti, dincolo de Cortina de Fier, a activat şi a încercat prin diverse mijloace să contribuie la eliberarea României captive de sub dictatura comunistă. Conform oficialilor muzeului, regele, liderii exilului, Comitetul Naţional Român, alte organizaţii au constituit o primejdie constantă pentru regimul comunist, fapt care a determinat organizarea unor ample acţiuni de urmărire şi monitorizare a acestora de către Securitate. S-au alcătuit dosare, s-au creat reţele informative, s-a încercat compromiterea unor lideri ai exilului folosindu-se şantajul, având ca scop minimalizarea şi contracararea activităţii acestora. MNIR explică faptul că dosarul regelui, alături de alte dosare complementare, individuale sau ale unor organizaţii/asociaţii, formează o imagine complexă asupra înţelegerii modului de funcţionare a monitorizării de către Securitatea comunistă a exilului românesc. Agenţilor mai vechi li s-au adăugat noi surse informative, agenţi dubli sau colaboratori ai mai multor servicii secrete străine, în timp ce alţi agenţi erau racolaţi prin intermediul şantajului. Transmiterea informaţiilor prin coduri arată evoluţia sistemului operativ de informaţii al Securităţii dintr-un stat totalitar, care treptat trece la organizarea unor acţiuni similare prin înfiinţarea unor asociaţii care colaborau cu statul comunist, căutând astfel să contracareze acţiunile liderilor vechiului exil grupaţi în jurul regelui Mihai.

Dr. Diana Mandache este cercetător ştiinţific în cadrul MNIR, fiind specializată în istorie recentă şi istoria regalităţii.