UN MARIAJ ZBUCIUMAT Maximul istoric de ieri al cursului leu/euro a fost oarecum previzibil. Luni seară, în piaţa interbancară, perechea a trecut de 4,64 unităţi. Ieri dimineaţă, leul s-a apreciat uşor, susţinut de naşul mare, BNR, dar spre amiază, în toiul codului galben de criză politică şi caniculă, stolul de acuze care zbura deasupra ţării l-a luat cu fulgi cu tot şi l-a ridicat la 4,6397 (e curs a-la-supermarket, cu ,99, ca să nu vă speriaţi prea tare; să zicem totuşi 4,64). Este, bineînţeles, un nou record negativ absolut maxim istoric, al treilea, al patrulea rând - cine mai numără?, dar să nu vă închipuiţi că ne oprim aici. Părerea generală este că, până duminică, relaţia cu năbădăi dintre politică şi piaţa valutară va produce încă două-trei recorduri, pragul de 4,7 lei/euro urmând să fie depăşit cu lejeritate. Ce se întâmplă după referendum… ei bine, aici se împart vocile. În patru direcţii şi două culori, dacă ar fi să-i întrebăm pe politicieni. Pentru economişti, lucrurile sunt alb-negru. „Cursul va continua să crească până în 2013. N-are cum să se oprească. Pe de-o parte, avem instabilitate politică. Pe de alta, Europa se îndreaptă mai repede decât ne-am aşteptat spre o rupere de euro. Perspectivele pentru leu nu sunt deloc bune”, spune analistul Florin Cîţu. La fel de confuză pentru români este şi atitudinea băncii centrale. Recent, oficialii instituţiei spuneau că sunt gata să folosească tot arsenalul din dotare în caz că leul este atacat speculativ şi o ia prea rău la vale. Acum, leul nu-i atacat de nimeni, pentru că nimeni nu are interes să-l atace. Toată lumea fuge de el ca şi când ar fi ciumat, iar BNR n-are ce face. Să te pui împotriva curentul e o manevră sinucigaşă.

ZONĂ DE RĂZBOI Sunt veşti proaste pentru noi, restul, cei trecuţi prin experimentele recesiunii, cei cu rate şi facturi de plătit. Până şi datele statistice ale BNR relevă şocul produs de leu - în 2012, numărul creditelor restante a crescut cu 11% la euro, respectiv cu peste 10,5% la franci elveţieni. În ultimele trei săptămâni, leul a pierdut 4,2% în faţa euro. Faţă de 31 decembrie 2011, scăderea este de peste 7,4%. Atunci, un euro costa 4,3197 lei... ce vremuri! În raport cu dolarul, leul a pierdut deja circa 15%, ajungând de la 3,33, la 3,83 unităţi. În tot acest timp, valutele vecine, la care ne place atât de mult să ne raportăm (forint, coroană cehă, zlot), s-au apreciat, semn că presiunea externă pe moneda naţională nu-i atât de neagră pe cât încearcă unii să o vopsească. Nu-i nici albă, să fim înţeleşi - pentru jucătorii străini, România e acum zonă de război, e Siria pură. Aţi investi acolo (sau aici), unde atentatele sunt la ordinea lunii, dacă nu chiar zilei? Nu. Ce-i de făcut? Greu de spus. Dacă aveţi credite, vorbiţi cu banca. Cereţi reduceri temporare de dobânzi, o perioadă de graţie, o reeşalonare. Şi bancherii sunt în aceeaşi oală - trebuie să facă provizioane mai mari dacă nivelul împrumuturilor neperformante creşte. Altfel, prudenţă în cheltuieli, un pic de economie (pe cât posibil), pentru că leul slab deschide poarta inflaţiei de import, deci preţurile se duc în sus.