Cursul mediu de schimb din 2007, de 3,3373 lei/euro, arată o apreciere clară a monedei naţionale în raport cu cea europeană faţă de nivelul mediu de 3,5245 lei/euro atins cu un an în urmă, respectiv cu aproape 19 bani (5,3%), potrivit datelor băncii centrale. Cît priveşte cursul de sfîrşit de an, moneda naţională a pierdut teren pe 28 decembrie 2007 pînă la 3,6102 lei/euro, cu aproape 23 bani (6,75%) mai mult decît pe 29 decembrie 2006, cînd BNR a afişat un curs de referinţă de 3,3817 lei/euro. 2007 a fost însă un an marcat de o volatilitate mai mare a cursului, între un minim de 3,1112 lei/euro, la cursul BNR din 2 iulie, şi un maxim de 3,6221 lei/euro în 23 noiembrie, ceea ce reprezintă o variaţie de 16,4%. Cotaţiile din piaţă au variat chiar mai mult, cu circa 19%, între un minim anual de 3,10 lei/euro şi un maxim de 3,69 lei/euro.

Comentariile oficialilor BNR au dat de înţeles că banca centrală nu a fost încîntată de aprecierea masivă a leului din prima parte a anului, deşi a calmat inflaţia, şi aceasta din două motive. În primul rînd, batalioanele de speculatori străini cu banii cash gata să fie plasaţi pe termen scurt pentru a profita de dobînzile mari din România nu sînt foarte doriţi, pentru că acei \"hot money\" pe care îi aduc pot fi retraşi rapid în caz de parfum de criză. Guvernatorul Isărescu a menţionat totuşi că suma acestor bani fierbinţi plasaţi în România nu a depăşit în niciun moment pragul de 3 miliarde euro. În al doilea rînd, calmarea preţurilor prin aprecierea leului este o victorie aparentă, care generează inflaţie mică pe termen scurt şi deficit extern mare pe termen mediu şi lung, care este la rîndul său un factor inflaţionist. Iar deprecierea leului este mai uşor de absorbit decît un deficit cronic de cont curent, care bagă România în clubul puţin select al ţărilor cu dezechilibre ale balanţei de plăţi de peste 10% din PIB.

Oficialii BNR par însă îngrijoraţi şi de variaţiile mari ale cursului din acest 2007. \"Pentru o economie mică şi deschisă ca a României, cursul de schimb este o variabilă vitală. Fluctuaţiile de curs nu fac bine economiei. În ciuda faptului că ţintim inflaţia, nu sîntem confortabili cu variaţiile mari de curs\", a declarat guvernatorul Mugur Isărescu, în noiembrie, într-un interviu pentru The Money Channel. În acest context, BNR este nevoită să menţină flotarea controlată a cursului leului, din cauza dimensiunii încă reduse a pieţei româneşti. Astfel, Isărescu a ţinut să dea lămuriri cu privire la efectele nefaste pe care mişcările bruşte şi necontrolate le poate avea asupra economiei. \"Cursul poate creşte rapid şi apoi poate reveni, însă fluctuaţiile bruşte provoacă victime colaterale. Într-adevăr, cursul revine dar, pînă să revină scoate din piaţă un număr de operatori\", explica Isărescu, la sfîrşitul lui noiembrie. Pe de altă parte, guvernatorul a explicat că 2007 va rămîne în istorie drept anul în care a avut loc cea mai mare adîncire a pieţei financiare de pînă acum. \"Intermedierea financiară a urcat cu aproape 8% din PIB, de la 29% la 37% din PIB, estimare făcută pentru sfîrşitul lui 2007\", a adăugat guvernatorul BNR.

După 1989, odată cu trecerea de la cursul \"comercial\" - al unei economii fără pieţe libere - la cel stabilit pe piaţă, leul a suferit o depreciere masivă faţă de valutele forte, mişcare ce s-a temperat abia la începutul lui 2004, an în care, după ce s-a menţinut în apropierea nivelului de 40.000 lei vechi/euro (4,00 lei noi/euro) în cea mai mare parte a timpului, a început să cîştige teren în faţa monedei europene şi a altor monede forte, stimulat de liberalizarea conturilor de capital româneşti la începutul lui 2005, care a atras fonduri speculative semnificative. Aprecierea leului a continuat aproape neîntrerupt până la jumătatea lui 2007 şi a fost urmată de o depreciere mai amplă în cealaltă parte a anului, pentru ca în decembrie cursul să oscileze nehotărât, fără o tendinţă clară de evoluţie pentru începutul lui 2008.