Toate analizele, fie ele optimiste sau nu, ne dau drept ultimii din Europa la creşterea economică din acest an. Toate statisticile arată că inflaţia din România este cea mai ridicată din UE şi că nu facem decât să stricăm media regiunii. Şi totuşi, în mijlocul acestui dezastru, leul nostru greu face ravagii pe piaţa valutară. Ieri, spre exemplu, moneda naţională s-a apreciat cu 2,46 bani şi a ajuns la 4,1439 lei/euro, cel mai redus nivel din ultimele zece luni şi jumătate. În raport cu dolarul, cursul a scăzut cu 3,35 bani, până la 2,9093 lei/dolar, nivel minim record al ultimelor 14 luni. În acelaşi timp, zlotul polonez a pierdut teren constant în faţa euro, de la 3,5 zloţi/euro anul trecut la peste 4, în această lună. Culmea, Polonia nici măcar nu a intrat în recesiune. Surprinzător însă, altă monedă care s-a apreciat de-a dreptul spectaculos, dar în faţa dolarului, este yenul japonez. Având în spate o economie „demolată” de cutremure, tsunami şi ameninţări nucleare, yenul a fost dus la un curs de 80 yeni/dolar, de investitori speriaţi, ceea ce a determinat intervenţia ţărilor din G7. Acum trei ani, când criza începea să îşi arate colţii, yenul era cotat la 120 yeni/dolar. Ce se întâmplă la noi este însă destul de clar. Banca Naţională a României (BNR) merge pe cartea aprecierii leului pentru a tempera inflaţia (lucru demonstrat prin scăderea rezervelor valutare). Un leu mai puternic înseamnă o inflaţie importată mult mai mică, mişcare pe care o cunosc şi investitorii, care merg acum în spatele băncii centrale şi contribuie la aprecierea leului.