Libertate, frate - dobânzi de 300%, penalizări de 25.000%!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Hai cu plafonarea!

Libertate, frate - dobânzi de 300%, penalizări de 25.000%!

Economie 25 Februarie 2018 / 17:40 837 accesări
Țările capitaliste care se respectă au plafonat de mult dobânzile creditelor, pentru protecția consumatorilor

Țările capitaliste care se respectă au plafonat de mult dobânzile creditelor, pentru protecția consumatorilor

A început iar lumea să se îngrijoreze că adoptarea legii plafonării dobânzilor anuale efective (DAE) în contractele de credit va afecta negativ consumatorii. În 2016, după cum remarcă avocatul Gheorghe Piperea, dușmanul de clasă era riscul sistemic (care „omora“ creditul Prima Casă, adică ajutorul de stat făcut cadou băncilor și dezvoltatorilor imobiliari); acum, dușman este cămătarul - „Sunt peste 260 de IFN-uri în toată țara, cele mai mari fiind filiale bancare. Peste un milion de cetățeni români reprezintă, în mod curent, clientela captivă a acestor cămătari cu patalama legală, acordată de BNR. Acești oameni care, uneori, au nevoie de 3.000 - 4.000 lei ca să treacă iarna sau ca să finanțeze o operație, sunt obligați să apeleze la micro-credite cu dobânzi de 300% pe an și cu penalități de 5.000 - 25.000% pe an, întrucât sunt izgoniți din rândurile clientelei bancare obișnuite, pe motiv de risc ridicat și de istoric negativ. Iată unde duce libertatea într-un domeniu în care nu există piață, ci monopol. Iar cele zece vaci sfinte, adică băncile de importanță sistemică, decid cine și ce anume poate consuma. Ca în comunism... De aceea, țările capitaliste care se respectă și care-și respectă cetățenii au plafonat dobânzile. Pentru protecția consumatorilor și libertății pieței“. Piperea mai notează că un cămătar, atât de blamat, împrumută totuși banii săi, bani care există; pe de altă parte, băncile împrumută bani creați din nimic - „Profitul din ecartul de 1 la 10 între dobânzile (plătite) la depozite și cele (încasate) la credite chiar este enorm (1.000%), căci costurile băncii, oricât de mari ar fi salariile și bonusurile angajaților și oricât de intimidante ar fi sediile și limuzinele șefilor, nu pot fi suficient de mari încât să justifice zisul ecart. Iar riscul bancar este asigurat prin comisioane și polițe suportate de clienți. Pierderile, inclusiv cele din fraude bancare, credite iresonsabile și optimizare fiscală, sunt împrăștiate în doze infinitezimale în costurilor tuturor produselor bancare, inclusiv în cele impuse clienților buni-platnici“.

Taguri articol


12