Vrei să scapi de stresul susţinerii lucrării de diplomă? Unii ţi-ar recomanda un masaj, o dietă uşoară, poate un lighean cu apă rece sau un complex de vitamine. Alţii îţi recomandă să intri pe internet, să dai search „lucrări de licenţă” şi să te linişteşti. Cea mai banală răsfoire a paginilor virtuale dă la iveală zeci de site-uri, toate pe aceeaşi generoasă temă: furtul intelectual. Acest soi de infracţiune, nepenalizată încă în România aşa cum ar trebui, este la liberul acces al… oricui. Astfel, referate, proiecte, lucrări de licenţă, de diplomă, studii de caz, doctorate, toate se află la distanţă de un click. Ei bine, poate două, căci singurul efort pe care trebuie să-l facă studentul este acela de a-şi căuta domeniul. Este foarte simplu. Următorul efort - nu neapărat în ordinea aceasta - este cel financiar.

Site-uri şi… site-uri

Spre deosebire de acum doi ani sau chiar faţă de anul trecut, unele site-uri au început să-şi ia o marjă de siguranţă. Astfel, pe cele mai multe dintre ele apare stipulat faptul că materialele postate acolo trebuie folosite doar pentru realizarea lucrării şi că ceea ce este prezentat în cadrul examenului de licenţă trebuie să fie conceput de către candidat. Un lucru care trebuie menţionat: realizatorii şi susţinătorii site-urilor lucrează în echipă. Astfel, pentru a da aparenţa unui profesionalism feroce, semnătura site-ului apare sub forma de „echipa diplome.ro” sau „echipa licente.ro” (menţionăm că aceste „semnături” sînt luate la întîmplare şi că orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare). Mai subtili sau mai puţin subtili, ideea rămîne aceeaşi. Candidatul intră pe site-ul cu pricina, îşi alege cîteva teme - „echipa noastră vă oferă diverse variante avantajoase pentru dvs. Astfel, la 3 lucrări de diplomă (licenţă) achiziţionate beneficiaţi de o reducere de 15%, iar la 4 lucrări de diplomă (licenţă) achiziţionate beneficiaţi de o reducere de 20%!” - le trimite şi aşteaptă. Perioada de aşteptare este calculată în funcţie de produsul pentru care studentul a optat. Dacă doreşte o lucrare făcută gata, poate plăti 25% pentru care primeşte - cum e şi normal - un sfert din lucrare. O citeşte, îi convine, trimite restul de 75% şi… gata examenul! Dacă însă doritorul are deja un subiect şi un plan al lucrării, el le va trimite „specialiştilor” care, într-o perioadă oarecare, de la 3 zile la 3 săptămîni, îi vor face lucrarea. Nota maximă este garantată sau cel puţin aşa se laudă iniţiatorii acestui tip de activitate care recunosc că staff-ul lor este înnobilat de prezenţa unor eminenţe profesorale universitare! Întrebat despre acest aspect, rectorul Universităţii „Ovidius”, prof. univ. dr. Victor Ciupină declară că „pînă în momentul de faţă, la universitatea noastră nu s-a făcut nicio sesizare de acest tip. Un profesor trebuie să ştie ce lucrare îndrumă şi asta înseamnă rodul unei conlucrări pe parcursul a un an, poate chiar doi. Urmărind paşii realizării, este imposibil să nu-ţi dai seama dacă o lucrare este făcută de student sau copiată de pe internet. Ei cred în ceea ce se scrie, în concret. Pînă acum nu am avut niciun fel de sesizare scrisă care să vizeze acest aspect”. Studenţii au găsit însă o portiţă de scăpare şi pentru acest soi de „filtru de siguranţă”. Lucrarea se cumpără pe capitole (!) şi i se prezintă, pur şi simplu, profesorului. Este adevărat, cumpărarea pe bucăţi este puţin mai scumpă, da’ face!

Reclama, moneda forte a sistemului

„Acest site vă pune la dispoziţie lucrări de diplomă (proiecte de licenţă), pentru a vă scuti de o muncă suplimentară, ştiind că timpul fiecăruia este foarte preţios. De asemenea, la cerere, realizăm lucrări… în funcţie de tema aleasă de dvs.” Şi, dacă tot nu sînteţi convinşi, în continuare, se oferă detalii despre „principalele motive să-ţi cumperi lucrarea de diplomă de aici”: calitatea, preţul, reducerile etc. Există site-uri care, la ora actuală, au peste 3.500 de lucrări gata de a fi vîndute. Materialele sînt scrise în Office Word ’97 pentru a fi compatibile cu orice altă versiune de Office, livrarea se face electronic (deci, nu se plătesc costuri de transport) şi se oferă garanţie (reduceri pentru cazurile în care lucrarea nu are diacritice sau are greşeli). Lucrarea se vinde o singură dată pe an, iar preţul variază şi el în funcţie de anul realizării lucrării.

Cel mai ieftin an universitar: 1998

Cele mai ieftine lucrări sînt cele realizate între 1998 şi 2000. Astfel, pentru 80 lei, poţi căpăta, aproape instantaneu, o asemenea lucrare. Anul 2001 se vinde cu 100 lei, 2002-ul cu 120 lei, anii 2003-2004 sar la 130 de lei, iar 2005-ul se vinde de la 150 de lei în sus. „Preţul poate fi diferit pentru anumite lucrări (1998-2004) care au peste 75 pagini sau care nu au nevoie de actualizări prea mari”, se arată pe unul dintre site-uri. Preţul diferă şi în funcţie de timpul în care ai nevoie de lucrare, de numărul de pagini şi de domeniul ales. Pentru lucrările făcute la comandă, preţul variază între 130 şi 150 de euro. Site-urile mai oferă şi asigurări că „persoanele care realizează aceste lucrări sînt licenţiate pe domeniul respectiv şi au experienţă de 2 ani, deci nu vă faceţi probleme, veţi avea nota 10 garantat”.

Amplitudinea acestui fenomen tinde să scape de sub control, cu atît mai mult cu cît echipele de lucru ale site-urilor au lansat campanii de promovare extrem de agresive în ideea acaparării de voluntari care să le facă reclamă. În funcţie de numărul de vizitatori aduşi, de la stadiul de voluntariat, doritorii pot accede la clasa superioară, aceea de colaboratori. Odată ajuns colaborator, începi să cîştigi şi bani, căci pentru fiecare lucrare vîndută pe această filieră, colaboratorul va primi un comision. Cu cît sînt mai multe lucrările, cu atît este mai generos comisionul, iar importanţa pe care fenomenul a căpătat-o în viaţa universitară îl face imposibil de oprit. Neminimalizînd importanţa acestui fenomen, rectorul Universităţii „Ovidius”, prof. univ. dr. Victor Ciupină, declară că este gata să dea curs, la modul cel mai serios, „oricărei sesizări scrise, argumentate, serioase, care vizează un caz anume sau un profesor anume. De aici încolo se poate porni o acţiune oficială, cu sancţiunile de rigoare”.