Şefii de stat şi de guvern din UE par condamnaţi la un maraton epuizant, astăzi, pentru a numi persoanele ce vor ocupa funcţiile de preşedinte şi şef al diplomaţiei UE. ”Am mult mai multe nume decât funcţii de oferit”, a recunoscut premierul suedez, Fredrick Reinfeldt, care asigură preşedinţia semestrială a UE.

Liderii UE se reunesc, astăzi, începând de la ora 18.00, la Bruxelles. Acest summit, considerat o formalitate după ratificarea Tratatului de la Lisabona de către preşedintele ceh, Vaclav Klaus, se anunţă mai complicat decât se credea. Premierul belgian, Herman Van Rompuy, este în continuare favorit pentru preşedinţie, concurând, printre alţii, cu luxemburghezul Jean-Claude Juncker şi britanicul Tony Blair. Dar au apărut şi alte nume, printre care cel al fostului preşedinte leton Vaira Vike-Freiberga, în vârstă de 71 de ani, sprijinită de valul de feminism care a cuprins recent Bruxelles-ul. Mai multe eurodeputate cu diferite tendinţe politice şi-au exprimat nemulţumirea faţă de “costumele cu cravată” care au monopolizat toate posturile importante europene. Confuzia e şi mai mare în privinţa Înaltului Reprezentant, care va fi totodată şi vicepreşedinte de facto al Comisiei Europene. Şeful diplomaţiei britanice, David Miliband, favorit, s-a retras dar numele său continuă să fie vehiculat. Italianul Massimo D\'Alema este sprijinit de socialiştii europeni, care revendică această funcţie, dar candidatura fostului comunist este contestată de unele state din fostul bloc sovietic. Şeful Guvernului socialist spaniol, Jose Luis Rodriguez Zapatero, vrea să îl propună pe ministrul său de Externe, Miguel Angel Moratinos.

“Una dintre dificultăţile preşedinţiei suedeze constă în a mulţumi pe toată lumea. Trebuie să corespundă criteriilor stânga - dreapta, state mari - state mici, bărbaţi - femei, iar un punct de echilibru este dificil de găsit”, a recunoscut Reinfeldt. Nu este exclus ca summit-ul să se prelungească până mâine dimineaţă. Dacă nu se ajunge la un consens, şefii de stat şi de guvern ar putea desemna viitorii demnitari UE cu majoritate calificată, un sistem complicat în care fiecare ţară dispune de un anumit număr de voturi, în funcţie de mărime şi populaţie. Dacă se va ajunge la această soluţie va fi un semn rău, întrucât Tratatul de la Lisabona este menit să amelioreze funcţionarea instituţiilor europene.