PRIETENII CÂȘTIGĂ... În România, ca un făcut, privatizările au ridicat mereu semne de întrebare. Niciuna nu seamănă cu alta, însă stârnește indignare modul în care anumite privatizări sunt considerate frauduloase, iar altele - ”mai curate, mai uscate”. Astăzi vă vom vorbi despre privatizarea editurii Humanitas (fosta Editură Politică a PCR) și de cea a primului institut care se ocupa de cercetare, securitate și siguranță în toate ramurile alimentare (ICA). O să înțelegeți de ce. Editura Humanitas este considerată ca fiind o privatizare... de succes. Gabriel Liiceanu, patronul editurilor și librăriilor Humanitas, care, în paralel cu afacerile sale, este înfățișat în chip de exponent de marcă al societății civile, a fost unul dintre principalii beneficiari ai controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reeșalonări de miliarde de lei la plata datoriilor către bugetul de stat, precum și de scutire de majorări de întârziere la plata datoriilor. În timp ce alte edituri se chinuiau să supraviețuiască, să scoată un volum, să plătească drepturi de autor, să-și achite taxele către furnizori și către bugetul statului, firma lui Liiceanu scăpa de datorii cu ajutorul lui Traian Băsescu și al prietenilor sus-puși.

DUȘMANII POLITICI PIERD... Nu același lucru se poate spune și despre ICA. Și aici a fost vorba tot despre o privatizare, însă dușmănia politică dintre Traian Băsescu și Dan Voiculescu i-a adus celui din urmă 10 ani de închisoare cu executare. Practic, procurorilor le-au luat opt ani ca să demonstreze că institutul a fost transformat în societate pe acțiuni și apoi vândut. Nu suficient de scump, zic anchetatorii. De-a lungul procesului, un fost specialist economic al DNA a dezvăluit jurnaliștilor că poate certifica faptul că prejudiciul constatat de procurorii anticorupție a fost umflat la cererea oamenilor legii care lucrau la caz. Mai mult, există informații că 40 de volume din acest dosar, care ar fi putut schimba sentința definitivă, ar fi fost ascunse de procurorii DNA. Asta înseamnă să îi fii dușman lui Băsescu.

SOLDATUL CREDINCIOS, DECONSPIRAT Legăturile dintre Băsescu și Liiceanu sunt evidențiate de deputatul Ionuț Vulpescu, care îl desființează pe patronul Humanitas, într-un editorial, pentru puternicul său partizanat politic, demonstrând, cu argumente, că toate caracteristicile negative pe care acesta i le atribuie, într-un articol, lui Victor Ponta îl descriu, în realitate, pe Băsescu. El spune că Liiceanu este un filosof fără memorie, care, în ciuda ”imparțialității” cu care defilează de ceva ani, ”pe linia producţiilor ieftin moralizatoare pe care ni le livrează cu o morgă de bust răguşit, deranjat de vânzoleala de la poalele piedestalului prea înalt în raport cu gâtul”, este dependent de Băsescu, care îl căra, pe bani publici, cu avionul prezidenţial la vila de la Neptun. ”Oare să aibă legătură cu clivajul care l-a transformat, în chip regretabil, pe Liiceanu dintr-un intelectual de elită în intelectualul lui Băsescu?”, se întreabă Vulpescu. El este indignat că Liiceanu a încercat să-i pună în cârcă lui Ponta un limbaj miștocăresc, însă îi atrage atenția că Băsescu este cel care a trimis o deputată pe centură, a făcut o ziaristă „țigancă împuțită“, pe alta ”păsărică” și ”a pocnit pe șest un biet copil”: ”Din păcate, golănia în politică e sinonimă cu „epoca Băsescu”, una în care Liiceanu a fost (sau, mai bine zis, n-a fost nimic altceva decât) un soldat credincios al propagandei oficiale”. Deputatul spune că Liiceanu a vorbit mult despre infracţiuni, despre corupţie, despre hoţie şi despre imoralitate, însă este evident că, ”dintr-o etică strâmbă de căuzaș politic, vrea să facă din alb negru”.