Nu ştiu cui aparţine această expresie, dar mi se pare genială! Eu am auzit-o prima oară acum câteva săptămâni, rostită de vicepreşedintele PSD Ilie Sârbu, într-o emisiune televizată. Indiferent dacă a fost inventată de un ziarist sau de un politician inspirat, expresia defineşte formidabil de sugestiv limbajul public al actualei puteri portocalii din România. Cu rare excepţii, cum ar fi \"dizidenţii\" pedelişti Cristian Preda, Sever Voinescu, Radu F. Alexandru sau Monica Macovei (ba, mai nou, în mod surprinzător, chiar şi Sulfina Barbu!), miniştrii şi parlamentarii Partidului Democrat-Liberal vorbesc de parcă şi-ar fi tras la indigo declaraţiile. Ei articulează cuvinte aşezate în fraze, dar nu comunică nimic. Discursurile sau pledoariile lor publice par golite de sens, văduvite de semnificaţii coerente, atunci când nu sunt absurde de-a binelea, cum a fost cazul, de pildă, recentei afirmaţii a ministrului Videanu conform căreia doi soţi, cu un copil major, însă şomer, \"se pot descurca, dacă sunt deştepţi, cu 15 milioane de lei vechi pe lună\"...

Acest \"limbaj de rumeguş\" a fost copiat după stilul retoric al lui Emil Boc, deoarece trebuie să recunosc că Traian Băsescu nu vorbeşte aşa. Preşedintele se află la polul opus, ridicând golănia, şmecheria, \"bătutul pe burtă\" cu alegătorii şi \"spiritul de gaşcă\" până la rangul de discurs politic. În schimb, premierul vorbeşte ca o moară de măcinat cuvinte în gol! Indiferent cu ce ocazie face vreo declaraţie, fie că este vorba, să zicem, de inaugurarea aşa zisului \"Chinatown\" de lângă Bucureşti, fie că este vorba de cutremurătoarea tragedie de la Maternitatea Giuleşti sau de criză, în general, primul ministru rămâne aceeaşi maşină de tocat vorbe, de parcă ar tăia tăiţei, fără nicio inflexiune emoţională a vocii şi cu un şablon gramatical sau sintactic asemănător până la milimetru. Când îl asculţi, trebuie să faci un efort de atenţie ca să înţelegi despre ce vorbeşte, pentru că retorica şi cuvintele rămân aproape aceleaşi, iar acest caracter \"repetitiv\" te poate induce în eroare cu privire la subiect... Cel mai \"strălucit\" epigon al premierului, deşi într-un registru stilistic diferit, este chiar Eba, cea care, dacă mai ţineţi minte, îşi lăuda mentorul că \"editează\" bine cuvinte. Nici că se putea o potriveală mai bună între maestru şi discipol!

Pe vremea comunismului exista limba de lemn. N-aş fi crezut vreodată că un politician român va reuşi să caricaturizeze acea retorică! Actuala putere din România este tot o caricatură, pe măsura \"limbajului de rumeguş\" în care vorbeşte.