În contextul în care fostul dictator Saddam Hussein a fost executat, iar reţeaua al-Qaida despre care mereu se spune că slăbită se află în continuare în spatele unor sîngeroase atentate, combaterea ameninţării Iranului pare să devină argumentul principal al administraţiei Bush pentru intervenţia militară în Irak. De altfel, liderul de la Washington afirma săptămîna trecută că “Irakul este punctul de convergenţă al celor două mari ameninţări la adresa Americii - al-Qaida şi Iranul”. De asemenea, în urmă cu o săptămînă, în prezentarea strategiei pe următoarele luni, responsabilii americani evocau ameninţarea aşa-numitor “grupuri speciale”, adică miliţii extremiste, antrenate, finanţate şi înarmate din afara Irakului, în principal din Iran. “Dacă nu le vom contracara, aceste grupuri speciale vor fi cea mai mare ameninţare pe termen lung la adresa unui Irak democratic şi viabil”, avertiza generalul David Petraeus, comandantul forţelor americane din Irak.

Preşedintele Bush a confirmat în repetate rînduri că SUA se vor apăra de acţiunile agenţilor iranieni din Irak. La rîndul său, ambasadorul american la Bagdad, Ryan Crocker, a acuzat Iranul că finanţează atacurile împotriva trupelor americane din Irak. Oficialii americani subliniază că deşi reţeaua al-Qaida rămîne periculoasă, recentele confruntări de la Bagdad şi Basra evidenţiază susţinerea pe care Forţa al-Quds şi mişcarea Hezbollah o acordă “grupurilor speciale”. Administraţia americană a reevaluat măsurile necesare pentru a face faţă acţiunilor şi intenţiilor Iranului şi doreşte astfel să atragă atenţia şi Guvernului irakian, care mizează pe relaţii apropiate cu Iranul vecin. Sprijinul din partea autorităţilor de la Bagdad nu a mai întîziat mult. Un oficial irakian de rang înalt a declarat, duminică, în cursul unei reuniuni la Damasc, că ţările vecine Irakului continuă ingerinţele în afacerile interne ale ţării. „Recentele evenimente de la Basra au demonstrat că ingerinţele în afacerile interne ale Irakului continuă, de multe ori în mod direct şi în contradicţie totală cu unitatea şi securitatea ţării”, a acuzat Lubaid Abbawi, responsabil în cadrul Ministerului irakian al Afacerilor Externe. La reuniunea de două zile de la Damasc, pe tema securităţii Irakului, au participat oficiali din Siria, Irak, Iran, Iordania, Arabia Saudită, Kuweit, Turcia, Egipt, Rusia, China, reprezentanţi ai Naţiunilor Unite şi Ligii Arabe. Pe 22 aprilie, în Kuweit, este programată o nouă conferinţă la nivel ministerial pe tema securităţii Irakului. SUA nu şi-au limitat seria de acuzaţii numai la adresa Iranului, fiind arătată cu degetul în repetate rînduri şi Siria pentru că permite intrarea combatanţilor străini în Irak. Iranul este acuzat că finanţează şi înarmează miliţiile şiite din Irak.

Violenţele din Irak continuă în ciuda oricăror eforturi de instaurare a păcii durabile. Guvernul irakian a fost nevoit să concedieze 1.300 de poliţişti şi militari pentru că nu şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile în luptele cu miliţiile şiite din sudul ţării. 900 de membri ai serviciilor de securitate au fost concediaţi numai în oraşul Basra, unde premierul Nuri al-Maliki a ordonat ofensiva împotriva miliţiilor şiite.

Contract de armament de 833 de milioane de dolari între Irak şi Serbia

Autorităţile de la Bagdad au negociat, în secret, cu Serbia un contract de armament în valoare de 833 de milioane de dolari, ceea ce demonstrează problemele cu care se confruntă Irakul în încercarea de a-şi echipa forţele armate, un proces afectat de corupţie şi ineficienţă. Acordul a fost încheiat în septembrie, fără licitaţie şi nu a respectat reglementările anticorupţie, printre care se numără şi aprobarea contractelor de către conducerea superioară a armatei şi o comisie specială irakiană. Documentul a fost negociat de o delegaţie formată din 22 de oficiali irakieni de rang înalt, fără cunoştinţa comandamentului american şi a multora dintre liderii irakieni. Contractul a fost intens criticat, astfel încît partea irakiană a limitat valoarea sa la 236 de milioane de dolari. Comandanţii militari americani afirmă că majoritatea echipamentelor comandate s-au dovedit a fi de calitate inferioară sau inadecvate pentru misiunile militare. Contractul cu Serbia are ca obiect achiziţia unui mare număr de elicoptere, avioane, transportoare blindate, sisteme de mortiere, mitraliere, echipamente antiglonţ, uniforme militare şi alte echipamente. În urma modificărilor, Irakul a suspendat achiziţiile de transportoare blindate şi o parte din aparatele de zbor, pentru a ajunge la valoarea indicată de Comandamentul american. În replică, Stevan Nikevic, directorul Jugoimport-SDPR, principala companie sîrbă care exportă arme produse în Serbia, a dezminţit că ar fi negociat în secret contractul de armament cu Irakul. „Toţi oficialii irakieni erau informaţi de contractele încheiate cu noi şi aceste contracte au fost confirmate în mai multe rînduri, potrivit informaţiilor noastre, de toate organismele irakiene”, a declarat acesta.

Modul în care a fost negociat contractul demonstrează că abilităţile administrative ale armatei irakiene nu sînt încă suficient dezvoltate, dar şi faptul că sistemul american de achiziţii pentru ţările partenere este prea lent şi depăşit de necesităţile în perioade de război, determinînd partea irakiană să acţioneze pe cont propriu. În plus, demonstrează că, la cinci ani de la declanşarea campaniei americane, armata irakiană, formată din 170.000 de militari, este tot necorespunzător echipată şi depinde în mare măsură de SUA pentru echipamentele de comunicaţii, armament şi muniţie.