Există o legătură clară între longevitate şi o mutaţie a unei gene, o versiune hiperactivă a unei enzime care încetineşte îmbătrânirea celulelor. Cercetătorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York au descoperit că centenarii din comunitatea evreilor de rit aşkenaz sunt purtători ai acestei mutaţii genetice, atât aceştia, cât şi copiii lor având în organism niveluri mari de telomerază, care protejează ADN-ul. Specialiştii mai spun că este posibil să poată concepe medicamente care să stimuleze producerea acestei enzime. Cercetătorii au avut ca subiecţi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti de rit aşkenaz, pentru că aceştia sunt înrudiţi şi le-a fost mai uşor să identifice bolile ce provoacă diferenţele genetice. Ei au prelevat mostre de sânge de la 86 de persoane sănătoase, cu vârsta medie de 97 de ani, de la 175 dintre copiii acestora şi de la 93 de alte persoane ai căror părinţi au avut o speranţă de viaţă medie normală (grup de control).

Telomerii sunt pachete de ADN plasate la capetele cromozomilor care au rolul de a împiedica dezintegrarea acestora, respectiv de a întârzia procesul îmbătrânirii. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, telomerii devin din ce în ce mai scurţi, celulele nu mai sunt protejate şi, în cele din urmă, mor. Se estimează că lungimea telomerilor se reduce, în medie, anual, cu 21 de nucleotide sau unităţi structurale. Importanţa telomerilor a fost recunoscută luna trecută, când trei cercetători au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru Medicină, pentru determinarea structurii telomerilor şi descoperirea modului în care aceştia protejează cromozomii împotriva degradării. Telomeraza este o enzimă care repară telomerii, împiedicând micşorarea acestora. Cercetătorii de la Colegiul Albert Einstein au descoperit că centenarii şi copiii lor prezintă în organism niveluri mai ridicate de telomerază şi telomeri semnificativ mai lungi comparativ cu persoanele care au o speranţă de viaţă medie normală. Trăsătura este, de asemenea, foarte puternică în moştenirea genetică.

Anterior, cercetătorii au descoperit că membrii acestei comunităţi cu o excepţională longevitate sunt protejaţi şi de maladii specifice îmbătrânirii, precum cele cardiace şi diabetul. Centenarii care au participat la acest studiu aveau un nivel bun al colesterolului şi un indice de masă corporală mai scăzut decât al celor din grupul de control. Specialiştii încă nu au descoperit mecanismul care stă în spatele acestei asocieri dintre longevitate şi variaţiile genetice ale telomerazei.