Un articol semnat de jurnalista Claire Provost, publicat în cotidianul britanic ”The Guardian” spune povestea unei așezări misterioase, al cărei nume amintește de finalul dramatic al celui de-al doilea Război Mondial și de experimentele nucleare făcute de cercetătorii americani.

În august 1945, armata americană a lansat două bombe nucleare asupra Japoniei, care au omorât instantaneu zeci de mii de oameni la Hiroshima și Nagasaki. La mii de mile distanță, în nordul statului american New Mexico, un ziar local publica o știre pe prima pagină, cu un titlu având semnificații aparte pentru cititorii locali: ”Acum, poveștile de aici pot fi spuse cu voce tare”. Articolul purtând acest titlu publicat în ”The Santa Fe New Mexican” dezvăluia că Los Alamos, o așezare misterioasă, construită în vârful unui podiș pitoresc, a fost locul de concepere al acelor noi arme de distrugere în masă,

Astăzi, Los Alamos nu mai are misterul de altădată dar istoria nucleară cândva secretă a orașului l-a transformat acum în atracție turistică. Este o comunitate mică, de circa 18.000 de persoane, care trăiesc în orașul propriu-zis și în suburbia White Rock. Dar laboratoarele nucleare rămân, iar orașul continuă să fie o insulă, în mai multe sensuri: o extraordinară enclavă de bogăție și privilegii, înconjurată de unele dintre cele mai sărace comitate ale statului american New Mexico, el însuși unul dintre cele mai sărace state din SUA. De asemenea, Los Alamos este un oraș parțial toxic. Laboratorul de cercetări nucleare încă înregistrează scurgeri radioactive, precum și de crom hexavalent, care sporește riscul de cancer și a fost făcut cunoscut de Erin Brockovich. Un raport din septembrie 2016 de la biroul de mediu al laboratorului din Los Alamos susține că ar dura peste două decenii și ar implica cheltuieli de circa patru miliarde de dolari curățarea reziduurilor nucleare care contaminează zona de decenii. Și totuși, Los Alamos are mai mulți milionari per capita decât oricare altă zonă din SUA. Orașul întotdeauna a fost unic. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Los Alamos a fost locul unui laborator de cercetare secret, construit ca parte a Proiectului Manhattan de dezvoltare a bombei nucleare. Alături de Oak Ridge, Tennessee și Hanford, Washington, Los Alamos a fost ”orașul secret” considerat... acasă de mii de oameni de știință, ingineri și familiile acestora. ”Era izolat dar era și foarte frumos, aspect pe care J Robert Oppenheimer îl folosea atunci când își recruta oamenii”, declară Jon Hunner, profesor de istorie la New Mexico State University, făcând referire la fizicianul care a condus laboratoarele Los Alamos. Scopul a fost să construiască, ultrasecret, facilități de cercetare capabile să păstreze oamenii de știință americani din domeniul nuclear și munca lor departe de ochii și urechile curioșilor, mai amintește profesorul Hunner. Cartea ”Inventing Los Alamos”, scrisă și publicată în anul 2007 de profesorul Jon Hunner, descrie nașterea a ceea ce el a numit ”orașul instant”. În unele privințe, povestea sună asemănător celor a sute de orașe ridicate de marile companii de-a lungul și de-a latul SUA, la sfârșitul secoului al XIX-lea și începutul secolului XX, pentru a asigura mână de lucru pentru diferite ramuri ale industriei. Doar că la Los Alamos, profilul industriei era nuclear, dezvoltarea de arme nucleare, iar oficial, orașul nu a existat niciodată! Celor care au locuit în Los Alamos li s-a interzis să vorbească despre asta. Orașul nu era menționat în permisele auto, certificatele de naștere sau adresele poștale. Întreaga zonă era înconjurată de garduri, porți și personal de pază. Construite aproape peste noapte, majoritatea așezărilor semănau cu casele tradiționale hispanice sau ale comunităților de nativi amerindieni, dar în mijlocul lor s-a distins și o școală particulară de elită pentru băieți, care se laudă cu Gore Vidal printre elevii săi deveniți faimoși. Pentru a-și proteja secretul, Los Alamos a fost construit să fie autonom. Avea școli, un spital, teatre care sâmbetele se transformau în cluburi de dans, iar duminicile în biserici. La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, orașul număra 6.000 de locuitori. ”Totul era coordonat de Corpul de Ingineri al Armatei SUA. Nu au existat afaceri private în Los Alamos, până în anii '50. Nimeni nu era proprietar de casă sau de orice altceva în Los Alamos”, spune Hunner, descriind orașul ca un fel de ”universitate controlată de armată”, referindu-se, desigur, la cercetările nucleare care aminteau de studiile studenților din universitățile normale. Inițial, orașul a fost construit într-un stil... provizoriu, pentru că se estimase că el va înceta să mai existe după încheierea celui de-al doilea Război Mondial, numai că a început Războiul Rece cu Uniunea Sovietică și asta i-a dat o nouă rațiune de a exista.

Acum, Los Alamos a devenit unul dintre cele mai bogate orașe din America. Cel puțin un locuitor din nouă, reprezentând 12% din populație, este milionar. Los Alamos se află și în fruntea clasamentelor privind educația aleasă și rata scăzută a criminalității la nivelul statului New Mexico. Pe harta statului New Mexico, districtul Los Alamos a apărut abia în anul 1949 și arată ca un punct minuscul lângă Rio Arriba, unul dintre cele mai mari districte din stat. Și totuși, venitul mediu din Los Alamos este de două ori mai mare decât cel din Rio Arriba. Un raport Census din 2012 arată că diferența dintre Los Alamos și Rio Arriba este cea mai mare înregistrată în SUA între două districte vecine. La circa 30 de kilometri de orașul de reședință Los Alamos se află Espanola, un oraș unde media veniturilor pe gospodărie este de 33.000 de dolari și unde aproape 30% din populație trăiește sub nivelul de sărăcie. Orașul a avut, ani de zile, porecla nefastă de ”capitala supradozelor de heroină din SUA”. Profesorul Hunner consideră diferența colosală între Los Alamos și Espanola ca fiind aproape inevitabilă. ”Suntem cu adevărat un stat sărac. Dacă aduci oameni de știință să trăiască în orașul dedicat cercetărilor nucleare, îi plătești foarte bine și le oferi condiții extraordinare de trai, ca să poată rezista acolo, să fie mulțumiți. E normal ca în comparație cu restul statului New Mexico, nivelul de trai din Los Alamos să fie net superior”, explică Hunner. Dar, mulți localnici din Espanola lucrează acum în Los Alamos. Alții văd diferența dintre Los Alamos și Espanola ca un prim exemplu al dinamicii bunăstării la nivelul SUA, o dovadă la scară redusă a conceptului de bogăție deținută de doar un procent din populație. Comunitățile vecine Los Alamos nu se înfruptă însă din bogăția de acolo, doar că au ofertă de locuri de muncă, însă salariile uriașe și beneficiile rămân acolo, în Los Alamos, în enclava specialiștilor din domeniul nuclear.

Impactul traiului lângă un sit de cercetare nucleară este altă problemă sensibilă, întrucât reziduurile radioactive periculoase pentru sănătatea omului și pentru mediu tind să migreze prin pânza freatică și în zonele învecinate, contaminând o zonă întinsă. Los Alamos este situat pe un deal aflat la 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Singurul drum spre oraș șerpuiește prin peisajul pitoresc din nordul statului New Mexico, caracterizat prin zone aride, plante de deșert și sate de amerindieni, cu munții Jemez pe fundal. Într-o după-amiază însorită de septembrie, orașul este calm și foarte îngrijit și primitor. O pajiște bine întreținută, un parc cu iarbă de un verde strălucitor, unde un cuplu tânăr își plimbă copilul cu căruciorul. În supermarketul din Los Alamos sunt vinuri fine și trabucuri, mărfuri de lux pentru veniturile de lux ale locuitorilor. Există și un bar, ”Atomic Bar”, unde se servesc soiuri renumite de bere și alte băuturi alcoolice, un ciocolatier, un salon de acupunctură, toate ofertele pentru o populație cu dare de mână. În sala de așteptare a băncii, clienții pot studia ofertele din catalogul Sotheby’s cu proprietăți imobiliare de lux din Santa Fe, de unde numeroși cercetători bine plătiți care lucrează în Los Alamos fac naveta către serviciu. Dar, în Los Alamos, bogăția este... de dată recentă, nu există acele locuințe opulente, tradiționale, moștenite de generații.

Concluzia este că Los Alamos a fost construit acolo pentru a fi cât mai secret, nu cât mai sigur pentru mediu. Cei care trăiesc acolo sunt bine plătiți dar nu pot fi siguri de sănătatea lor și a mediului în care muncesc și trăiesc. Investiția financiară și de timp necesară decontaminării radioactive a zonei este uriașă și deocamdată nu se află nici în fază de proiect.