Nu este vreo aluzie la jocul numit loterie, ci la „joaca” politică internă, care poate semăna uneori fie cu o loterie, fie cu o „ruletă ţaristă”. M-am gîndit la tema asta pentru că sîntem în plină campanie electorală şi aş vrea să subliniez încă o dată cît de important este fiecare vot.

Astăzi se împlineşte fix un an de la referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu, iar mîine se vor împlini 18 ani de la primele alegeri libere din România postcomunistă. Aşa s-a nimerit! În cazul primei aniversări, putem spune că a trecut un an de cînd lui Traian Băsescu i-a vîjîit glonţul pe lîngă tîmplă… Voi reveni. În cazul celei de-a doua aniversări, ar trebui sărbătorit majoratul democraţiei româneşti, însă - judecînd după ultimele schimburi de pumni electorali - cred că mai avem de tras destule, pînă vom ajunge la o deplină maturitate politică, adică la acea „pace socială” care permite adevărata competiţie de idei.

Despre suspendarea sa şi tentativa de demitere, Traian Băsescu a spus, într-un interviu acordat postului public de radio, că a fost o încercare de lovitură de stat pe cale paşnică, negociată de posibilul viitor cuscru al preşedintelui cu partidele parlamentare, acelaşi tip de negociere fiind făcut ulterior - tot după spusele sale - pentru scoaterea PD-ului de la guvernare. Trebuie să recunosc că este un scenariu plauzibil! Referendumul a fost mai mult o „ruletă ţaristă” pentru Băsescu, decît o loterie. El a jucat totul pe o singură carte, riscîndu-şi întreaga carieră politică. Nu am atît de multă imaginaţie încît să pot descrie în cîteva rînduri ce s-ar fi întîmplat în România dacă preşedintele ar fi fost debarcat de la putere… Totuşi, referendumul a avut două consecinţe directe, vizibile cu ochiul liber. Popularitatea lui Băsescu a crescut, la un moment dat depăşind chiar pragul psihologic de 50% din intenţiile de vot, iar agresivitatea sa a scăzut simţitor, cu toate că ultimele ieşiri la rampă ar putea să mă contrazică. Exact din acest motiv trebuie să nuanţez, adăugînd că, între timp, preşedintele a mai pierdut procente în sondaje, dar şi-a recăpătat o parte din aplombul de altădată. Pînă la urmă, dacă încercăm o concluzie optimistă, putem spune că referendumul a fost şi o lecţie politică pentru Băsescu, dar şi un exerciţiu public de verificare a felului în care funcţionează mecanismul statului de drept.

Toate ar fi fost „bune şi frumoase” - vorba proverbului - dacă statul de drept n-ar fi avut mari probleme de funcţionare, în aceşti 18 ani trecuţi, ca urmare a loteriei politice de la 20 mai 1990. Votul, în proporţie de 80%, prin care românii au creditat atunci faimosul FSN, s-a dovedit cea mai mare cacealma electorală. Ştiţi ce a urmat! Vedeţi cum trăiţi! Iarăşi trebuie să mărturisesc că nu am o asemenea imaginaţie încît să pot visa cu ochii deschişi la felul în care ar fi arătat România acum dacă regretatul Ion Raţiu ar fi fost ales preşedinte atunci… Este de vină „loteria politică” sau prostia noastră?