Miron Cozma a declarat ieri, în cadrul unei dezbateri pe tema Mineriadei din iunie 1990, că nu are remuşcări pentru persoanele ucise în timpul evenimentelor, întrucât el ar fi fost adus cu forţa la Bucureşti. Prezent la o dezbatere organizată de Frontline Club Bucureşti pe tema mineriadelor, fostul lider sindical al minerilor din Valea Jiului a afirmat că nu are remuşcări faţă de faptul că, în urma acelor evenimente, au murit oameni, pentru că el a fost adus cu forţa la Bucureşti de alţi lideri ai minerilor. Cozma a mai spus că el este, în realitate, un opozant al lui Ion Iliescu şi că atunci când acesta i-a mulţumit public pentru intervenţia de la Bucureşti a fost un act de manipulare, menit să-l scoată vinovat. În acelaşi timp, fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Mineriadei, a spus la dezbatere că, după părerea lui, nu s-a dorit la nivel politic să fie identificaţi şi condamnaţi cei vinovaţi, în condiţiile în care dosarele i-au fost luate şi nu s-au soldat în cele din urmă cu nicio condamnare. Dan Voinea a explicat că, pe lângă anchetarea incidentelor violente din timpul Mineriadei, a existat şi un dosar care a urmărit evaluarea prejudiciului adus statului, prin distrugerile provocate, cât şi prin scoaterea muncitorilor din producţie. Voinea a precizat că a constatat în timpul cercetărilor că, deşi erau plecaţi la Bucureşti, muncitorii au fost pontaţi ca fiind la serviciu şi chiar au primit prime. Pentru evaluarea prejudiciului a fost desemnat la momentul respectiv un expert, care însă nu a ajuns la nicio concluzie şi care ar fi fost ameninţat, potrivit fostului procuror militar, care nu a precizat de către cine.

DOSARUL MINERIADEI Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 a fost redeschis, după ce procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente, instanţa supremă urmând să hotărască dacă va confirma decizia. În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora. Redeschiderea dosarului Mineriadei readuce în prim-plan statistica neagră a acestui eveniment, statistică ce indică zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi. De asemenea, 746 de răniţi, şase femei violate şi peste o mie de "bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură" deţinuţi ilegal fac parte din bilanţul negru al evenimentelor din vara anului 1990 din Bucureşti. În zilele de 13 - 15 iunie 1990 în Bucureşti, forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în piaţă şi au făcut arestări, urmând, pe tot parcursul zilei, confruntări violente între manifestanţi şi poliţie. În seara de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti, minerii ajungând la Gara de Nord în dimineaţa zilei de 14 iunie. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, de unde minerii au intrat în mai multe facultăţi şi au devastat sediile PNŢCD şi PNL. Un alt grup a ocupat Televiziunea Română. Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. Pe 15 iunie, la orele prânzului, minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la Romexpo, unde fostul preşedinte Ion Iliescu le-a mulţumit pentru acţiunea lor. Imediat după aceasta, minerii au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului. De atunci până în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă instanţa supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiţi vinovaţii pentru acele crime, mai ales că procurorii au emis în repetate rânduri decizii de neîncepere a urmăririi penale în acest caz.