Anul acesta, fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) pentru continuarea campaniilor de cercetări sistematice pe vechiul pământ al Dobrogei au fost mai mici comparativ cu anii precedenţi. Din cauza fondurilor modeste, la cetatea Albeşti, săpăturile arheologice sunt înlocuite cu lucrările de conservare primară a complexului de locuire unde s-au făcut săpături în anii anteriori. Faptul că nu se deschid noi sectoare nu îi deranjează pe arheologi, care ştiu mai bine ca oricine cât de important este procesul de conservare pentru nişte vestigii care nu mai beneficiază de protecţia naturală oferită de straturile de pământ. „Este bine că se întâmplă aşa ceva, deoarece, în acest fel, ceea ce s-a descoperit în anii anteriori are toate şansele să se distrugă din cauza factorilor naturali sau antropici”, a declarat specialistul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) cercetătorul ştiinţific dr. Livia Buzoianu, care a deprins munca de arheolog pe şantierul de la Albeşti.

O monografie arheologică a sitului de la Albeşti, realizată de Maria Bărbulescu şi Livia Buzoianu, a fost lansată, anul trecut, la MINAC. „Proiectul unei monografii Albeşti, mai vechi, nu s-a putut realiza până la epuizarea săpăturii în perimetrul fortificat iniţial, lămuritor pentru evoluţia aşezării, iar bogăţia materialelor rezultate a impus, deseori, perioade mai îndelungate de studiu. Rămâne, aşadar, regretul că lucrarea nu a putut fi întocmită de iniţiatorii săpăturii de acum mai bine de trei decenii - ne gândim, mai întâi, la prof. univ. dr. Adrian Rădulescu (1932-2000), primul responsabil ştiinţific al şantierului de la Albeşti, cel care, prin experienţa arheologică şi claritatea observaţiilor, a intuit de la început semnificaţia istorică a aşezării, susţinând săpăturile de la Albeşti în calitatea sa de director al MINAC“, subliniau autoarele în cuvântul înainte al monografiei.