În discuţia generală despre Educaţia din România, despre reorganizarea sistemului, schimbarea programelor şcolare şi crearea unei noi Legi a Educaţiei, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) are în dezbatere publică o serie de noi standarde de calitate în învăţământ. Preşedintele ARACIP, Şerban Iosifescu, a vorbit, în exclusivitate pentru “Telegraf”, despre cum se fac schimbările în sistemul de educaţie, fiind prezent la Constanţa pentru o dezbatere publică. Deşi există percepţia că legile şi programele şcolare sunt făcute de minister fără consultarea celor implicaţi, Iosifescu afirmă că schimbările de programă aparţin tot cadrelor didactice. “Programele sunt făcute în general tot de profesori. Sunt şi specialişti care fac acest lucru, dar decizia este luată de cadrele didactice în comisiile pe discipline. Programele nu sunt făcute din birou. Problema este, după părerea mea, că ar trebui o mai mare consultare cu alţii: angajatorii - de ce competenţe au ei nevoie, cu ce lipsuri se confruntă când vor să angajeze forţă de muncă, ce competenţe le lipsesc absolvenţilor de şcoală când vor să se angajeze, ce îşi doresc elevii, ce doresc părinţii pentru copiii lor”, a precizat preşedintele ARACIP.

AVEM NEVOIE DE O NOUĂ LEGE A EDUCAŢIEI? Referitor la discuţiile existente pe tema realizării unei noi Legi a Educaţiei, Iosifescu spune că, din discuţiile pe care le are cu toţi cei implicaţi în Educaţie, nimeni nu îşi doreşte o nouă schimbare legislativă. “Lumea e sătulă de aceste schimbări care produc o mare tulburare în sistem. Pentru că, dacă schimbi regulile, ai nevoie de timp ca să înveţi şi, până înveţi, greşeşti. Orice schimbare legislativă majoră aduce cu sine o scădere a performanţei sistemului, pentru că lumea trebuie să înveţe lucrurile noi”, a explicat Iosifescu. Pe de altă parte, acesta spune că legea actuală este destul de permisivă, aşa că profesorul are nevoie de sprijin pentru a-şi manifesta libertatea în actul educativ. “Ceea ce ar trebui schimbat, reformat nu are nevoie de o nouă lege, ea se poate realiza în cea mai mare parte şi în cadrul normativ existent. Descentralizarea este singura reformă cu adevărat necesară”, susţine preşedintele ARACIP. Astfel, sistemul de educaţie ar funcţiona mai bine dacă ar autorităţile cu decizie în privinţa resurselor umane ar fi delegate la nivelul şcolii, care să ia deciziile împreună cu autorităţile locale, susţine Iosifescu.

Care este rolul Bacalaureatului?

Cum Bacalaureatul este deja în desfăşurare, nu putem să nu ne gândim la rezultatele slabe obţinute de tineri în ultimii ani şi să nu ne întrebăm cine sunt vinovaţii pentru această stare de fapt. “Aici ar trebui să discutăm întâi dacă toată lumea ar trebui să aibă Bacalaureatul. Este o mare problemă socială, pentru că noi considerăm că tânărul fără studii superioare este un neterminat, un neisprăvit dacă nu ia Bac-ul şi nu intră la facultate. Este o concepţie greşită”, a afirmat Iosifescu. Asta pentru că societatea ar trebui să preţuiască fiecare muncă bine făcută, indiferent dacă e manuală sau intelectuală. “Este o problemă de mentalitate. Trebuie să redefinim rolul Bacalaureatului. Dacă este un examen de selecţie pentru învăţământul superior, trebuie să o spunem, trebuie să aducem pe toată lumea în învăţământul superior?”, întreabă specialistul în educaţie. Acesta spune că rezultatele de la Bacalaureat nu sunt cauzate doar de elev, ci trebuie să se asigure la nivel de sistem de educaţie ca elevul să aibă, la sfârşitul şcolii, acele competenţe necesare. “Este vorba de regândirea examenului de Bacalaureat ca pe un examen de certificare a unor competenţe dobândite în şcoală. În plus, ar trebui să nu mai gândim probele de examen în termeni disciplinari şi să ne apropiem de examenele internaţionale, unde nu se dau trei examene la matematică, fizică şi chimie, ci unul singur, la ştiinţe”, a spus Iosifescu.