Florin Muntoiu, profesor la Academia de Balet din Goteborg, Suedia, fost balerin din prima generaţie de artişti a Ansamblului de balet contemporan şi clasic "Fantasio", şi soţia sa, Aurica, fostă solistă în cadrul aceleiaşi trupe de balet, se află, în această perioadă, într-o minivacanţă pe litoralul românesc. Cei doi artişti sînt nume cunoscute în baletul occidental, dansînd şi pregătind, totodată, noile generaţii de dansatori la renumita Academie de Balet din Goteborg.

Reporter: Vă mai amintiţi de începuturile carierei dvs. artistice în România?

Florin Muntoiu: După ce am făcut armata, am venit la Constanţa şi am primit loc de muncă la Ansamblul de balet clasic şi contemporan "Fantasio". Ca toată generaţia mea, absolvisem Liceul de Coregrafie din Cluj. Era un moment în care se schimbase vîrsta de pensionare, fapt care a dus la noi angajări în cadrul tuturor teatrelor de balet din ţară. Dar maestrul Oleg Danovski avea această viziune de a crea o companie care să reprezinte baletul românesc, mai ales în Vest, şi s-ar părea că, cu tot sistemul comunist de atunci, s-a înţeles profitul pe care îl poate aduce această companie în judeţul Constanţa, fiind oferit sprijin material şi administrativ în acest sens.

Rep.: Cum a fost să lucraţi alături de maestrul Oleg Danovski?

F.M.: N-a fost uşor, dar, la ora actuală, pot să spun că tot ce ştiu este ceea ce am învăţat de la maestrul Oleg Danovski. Era de o competenţă profesională nemaipomenită, fiind recunoscut naţional şi internaţional; am întîlnit coregrafi din Vest care ţineau minte sistemul de lucru danovskian. A fost un mentor care a format generaţii întregi de dansatori.

Rep.: Care au fost rolurile care v-au marcat evoluţia artistică la “Fantasio“?

F.M.: Nu ştiu dacă m-au marcat neapărat rolurile, cît munca, repetiţiile, pentru că aşa înveţi meserie. Era un program de antrenamente intensiv, repetam atît în cursul zilei, cît şi seara, pînă tîrziu. Era un lucru fantastic, media de vîrstă a trupei era de 21 - 22 de ani şi cu toţii duceam o muncă intensă pentru formarea şi maturizarea noastră artistică. La “Fantasio“ m-am angajat în anul 1980. Îmi aduc aminte că atunci maestrul Danovski monta "Lacul lebedelor" şi am plecat, apoi, în turneu în străinătate, la Capri. Bineînţeles că a fost un mare succes, Oleg Danovski a fost un coregraf extraordinar, foarte sensibil la muzică, cu o viziune excepţională asupra conceptului spectacolului.

Rep.: Cum vă privea publicul la acea vreme, mai ales că eraţi prima generaţie de balerini a Constanţei?

F.M.: Eram primiţi în săli arhipline. Am auzit că şi actuala trupă a Companiei de Balet, din cadrul Teatrului Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski", a efectuat, recent, un turneu prin ţară, care s-a bucurat de un mare succes, toate biletele fiind vîndute, deşi preţurile au fost destul de ridicate. Deci, calitatea şi competenţa producţiilor se păstrează. În ţară, lumea este avidă să vadă spectacolele Companiei de Balet "Oleg Danovski".

Rep.: Ce succese remarcabile aţi avut pe scenele din străinătate, alături de trupa de la “Fantasio“?

F.M.: Pînă în anul 1985, cînd am plecat de la “Fantasio“, am dansat, în fiecare an, în toate turneele întreprinse de trupă în străinătate. Am fost în Europa, în America, în Asia. Îmi amintesc de "Lacul lebedelor", "Carmen", "Giselle", "Spărgătorul de nuci", "Frumoasa din pădurea adormită", cele mai multe purtînd amprenta maestrului Oleg Danovski.

Rep. Cît timp aţi dansat la “Fantasio“?

F.M.: Aproape şase ani.

Rep.: Tot pe scena din Constanţa v-aţi întîlnit şi soţia?

F.M.: Ne ştiam încă din timpul Liceului de Coregrafie din Cluj, dar, într-adevăr, ne-am cunoscut mai bine la Constanţa, unde ne-am şi căsătorit.

Rep.: Cînd aţi luat decizia să părăsiţi Constanţa pentru scena de balet din Suedia?

F.M.: Ţin minte că era chiar în luna decembrie 1985, chiar de Sfîntul Niculae. Practic, am fugit sau, cum spunea maestrul Danovski, nu ne-am mai întors. Am plecat din motive politice, din cauza situaţiei care era atunci în România şi nu se întrevedea nici o ieşire, a nivelului de trai. Am plecat cu avionul, în timpul unui turneu pe care îl efectuam în Germania şi am aterizat la Stockholm, împreună cu soţia. Nu ştiam nici măcar cum se spune “da“ sau “ba“ în suedeză. Dar nu ei ne-au chemat, noi am venit, aşa că a trebuit să ne adaptăm. Prima dată, am luat legătura cu poliţia şi am cerut azil politic. Am fost luaţi în evidenţă, au urmat interviuri peste interviuri. Între timp, statul suedez ne-a asigurat cursuri gratuite pentru învăţarea limbii, am dat mai multe audiţii la teatrele de balet din Stockholm. Apoi, am încercat la Academia de Balet din Goteborg, unde am fost acceptaţi imediat ca profesori de balet şi de 20 de ani, am rămas acolo. Am predat la toate nivelurile, începînd cu copii cu vîrsta de cinci ani, dar şi la universitate. Am cărat şi ziare, noaptea, pentru a ne suplimenta veniturile, dar, încet - încet, lucrurile au intrat pe un făgaş normal, pentru că, vorba românului, omul sfinţeşte locul. Am reuşit să devenim cunoscuţi şi apreciaţi.

Rep.: Cum regăsiţi Constanţa, după 20 de ani petrecuţi departe de ţară?

F.M.: Constanţa este un oraş în care mi-am petrecut o parte importantă a vieţii. Am regăsit, în ultimii ani, un oraş foarte frumos, foarte curat, cred că este cel mai cochet din România.