Lumea televiziunii, mai săracă fără Valeriu Lazarov

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Lumea televiziunii, mai săracă fără Valeriu Lazarov

Monden 12 August 2009 / 00:00 505 accesări

Valeriu Lazarov, unul dintre oamenii care au revoluţionat divertismentul de televiziune românesc, s-a stins din viaţă, ieri dimineaţă, la Madrid, la vîrsta de 73 de ani. Producătorul de televiziune român va fi înmormîntat, astăzi, la Madrid, iar serviciile funerare din capitala Spaniei vor fi urmate de o slujbă religioasă ortodoxă care va avea loc la Bucureşti, la o dată care urmează să fie comunicată, potrivit unui comunicat al familiei Lazarov. „Cu imensă durere în suflet şi veşnică iubire, vă comunicăm că marţi, 11 august 2009, la ora 3.45 (ora Regatului Spaniei), a trecut în nefiinţă Valeriu Lazarov, tată, soţ şi bunic\", se arată în comunicatul familiei Lazarov. Potrivit comunicatului, cauza decesului a fost reprezentată de „complicaţii apărute după o intervenţie chirurgicală pe colon\".

Valeriu Lazarov şi-a dedicat peste 50 de ani din viaţă pentru a produce programe pentru televiziuni din Spania, Italia şi România, numele lui fiind legat şi de cea mai longevivă producţie românească, „Surprize, Surprize\". Cel care avea să devină unul dintre cei mai cunoscuţi producători de televiziune din România şi Spania, s-a născut la 20 decembrie 1935, la Bîrlad. Între 1953 şi 1957 a studiat regia la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC). Totuşi, principala lui profesie a fost nu de actor, ci de om de televiziune. Astfel, în 1966 a participat la Festivalul de televiziune de la Monte Carlo, cu filmul „Omul şi camera\". În 1968 a înregistrat emisiuni la TVE, postul public de televiziune din Spania, la invitaţia directorului general al postului, Juan Jose Roson. Tot în 1968, Lazarov a avut primul succes la TVE, cu spectacolul muzical „El irreal Madrid\", cu care a obţinut Nimfa de Aur, la festivalul de la Monte Carlo.

Ulterior, Valeriu Lazarov s-a stabilit în Spania, fugind de regimul comunist român. A muncit peste 10 ani în domeniul televiziunii din Spania, iar în 1979, Lazarov a început colaborarea la televiziunea naţională italiană, RAI, pentru a realiza o serie de programe – „Tilt\". Imediat a început să lucreze pentru Silvio Berlusconi, la Canale 5, unde a ajuns director de producţie, preşedintele Consiliului de administraţie şi director al centrului de producţie Videotime. În 1989, Lazarov a revenit în Spania, unde a condus postul Tele 5, controlat de Silvio Berlusconi, pînă în 1994. Valeriu Lazarov - sau Valerio cum i se spunea în Spania - a fost director general şi consilier al televiziunii Telecinco din 1985 pînă în 1994 şi un celebru realizator al Televiziunii Spaniole în anii 1970.

În 1995, Valeriu Lazarov şi-a înfiinţat compania de producţie, Prime Time Communications. Valeriu Lazarov este cunoscut ca fiind omul care a revoluţionat divertismentul românesc de televiziune, după anii \'90. Astfel, în 2005, el a realizat „Genialii\", iar în 2007, serialul „Chiquititas\", producţii difuzate şi de televiziunile din România. Este cunoscut ca „părintele\" celei mai longevive emisiuni, „Surprize, surprize\" (difuzată timp de nouă ani la TVR), dar şi al altor emisiuni de succes, precum „Din Dragoste\", „Iartă-mă\", „Sub alt chip\", „Imprevizibilii\", „Ploaia de stele\", „Babilonia\" etc. El s-a căsătorit cu Augusta Lazarov, în 2004, la Madrid. Lazarov era tată a cinci copii.

Vedetele de televiziune au primit cu durere şi consternare vestea dispariţiei lui Valeriu Lazarov. Mircea Radu a declarat că, din punctul său de vedere, Valeriu Lazarov este cel mai bun om de televiziune pe care l-a întîlnit, calificîndu-l drept „un profesionist fără cusur, un om care a iubit meseria aceasta mai pătimaş decît oricine\". Mircea Radu a subliniat faptul că, în România, Lazarov a „format divertismentul de televiziune\". La rîndul său, Raluca Moianu, care a colaborat cu Valeriu Lazarov la emisiunea TV „Iartă-mă\", a făcut referire la Valeriu Lazarov ca despre producătorul care „a creat televiziunea anului 2000 în România\", definindu-l pe acesta drept „maestru\".



12