Cunoaştem cu toţii povestea romantică a celor 15.000 de specialişti ai CDR. Cum mai alergau ei de nebuni după luminiţa de la capătul tunelului! Ca să-i pui pe fugă, era suficient să-i zăpăceşti cu o biată lanternă bine fixată în ochi. În fapt, ce ne promiteau ei? Că, în calitatea lor de specialişti fără egal, vor scoate ţara la liman. Şi ce constatăm acum? Că, de fapt, încă din acea perioadă de adînci prefaceri revoluţionare, noi ne aflam într-o profundă criză economică, socială şi morală! În timp, ne-am afundat şi mai mult în mocirlă. Drept care, ca atare, am ajuns unde am ajuns. Practic, nici la această oră, în ciuda numeroaselor noastre investigaţii, nu am reuşit să aflăm la care capăt al tunelului se află cei 15.000 de specialişti promişi de CDR. Ar trebui precizat, 15.000 de specialişti sau 15.000 de măscărici! Cît priveşte luminiţa, aia de la capătul tunelului, din cîte înţeleg, a ajuns pe centura politichiei. Dacă nu mă înşel, există un domn, dacă domn se poate numi, care se ocupă direct de repartizarea luminiţelor pe centura politichiei. De ce am reamintit de povestea celor 15.000 de măscărici pitici? Pentru simplul motiv că ne paşte o reeditare a epocii de aur a cadrelor aşa zis competente şi savante. De cîteva zile, mai marii din PD-L fac un tărăboi de nedescris pe tema competenţei profesionale a celor promovaţi de ei în diverse funcţii de conducere. Stau şi mă întreb dacă nu cumva partidul lui Traian Băsescu s-a transformat într-un fel de asociaţie a calfelor, zidarilor şi mîinilor îndemînatice. De cînd s-a zvonit că PSD ar fi dispus să rupă protocolul cu PD-L, cadriştii portocalii jubilează. În inconştienţa lor cocoşească, stimulată de un teribilism fără pereche, vor să rămînă singuri la guvernare, bazîndu-se, evident, pe promoţia celor 15.000 de măscărici din ograda proprie. De cîteva zile, aud numai angajamente de genul “Vom face şi vom drege”. În privinţa distribuirii posturilor de conducere în teritoriu, dumnealor îi acuză pe pesedişti de lăcomie. Spun că aceştia vor să acapareze totul! Dau disputelor pe funcţii dimensiuni de-a dreptul apocaliptice, punînd întreaga responsabilitate pentru haosul creat pe umerii partenerilor la guvernare. În realitate, mimînd grija pentru ţară, domnii din fruntea PD-L îşi doresc cu ardoare ca alianţa cu PSD să fie îngropată definitiv. Nu pentru a-i da satisfacţie preşedintelui Băsescu, al cărui suflet candriu musteşte de mîhnire. Cunoaştem cu toţii, mîhnirea prezidenţială este alimentată de prezenţa PSD în viaţa domnului Băsescu, dumnealui fiind singurul personaj pozitiv în viaţă, care, după cum sîntem atenţionaţi de cînd a început cursa pentru prezidenţiale, nici usturoi nu a mîncat şi nici gura nu-i miroase. Din toate cele enunţate mai sus, nimic nu pare a stimula sentimentele revoluţionare şi cocoşeşti ale domnilor din PD-L. Dumnealor vor un singur lucru. PSD să facă pasul înapoi de la guvernare şi, atenţie, în minutul doi, să-şi retragă şi directorii din teritoriu! Şi cu cine mergem înainte? Nicio grijă, PD-L are cadre căcălău, măria ta, scuzaţi expresia! Tot cei 15.000 de măscărici? Cum e cu lăcomia pentru posturi? Din păcate, ambiţiile unor lideri ai PD-L se reduc la disputele pentru şefia unor instituţii banale. Nu îi iau în braţe pe cei de la PSD, dar, să ne fie cu iertare, chiar nu văd unde au fost ascunse minţile luminate din PD-L! De prin ce peşteri sau grote, unde au fost ţinuţi la păstrare, îşi vor face apariţia profesioniştii portocalii? De ce nu au sărit ei pînă acum în ajutorul ţărişoarei ăsteia România? La capătul cărui tunel se află luminiţa pedelistă? La Constanţa, de pildă, sînt curios să văd cu cine vor fi înlocuiţi directorii pesedişti! Într-un fel, ca să-i vedem la faţă pe cei 15.000 de specialişti pitici, merită ca PSD să spună “pa” alianţei cu PD-L. Din cauza aroganţei unor cadrişti, PD-L s-ar putea să împărtăşească soarta celor de la PNL. Pînă ieri, şi ei strigau “Avem cadre pe săturate”(!!)