Între 15 martie şi 15 aprilie are loc unul dintre cele mai importante evenimente silvice, Luna Pădurii, care reprezintă o măsură de resensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Evenimentul îşi are începuturile încă din 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în Statele Unite, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, sărbătoarea a fost pentru prima dată organizată în 1902, de ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice, Spiru Haret, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui”. Prin “Declaraţia de la Paris” ocazionată de cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991 s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor. Gestionarea durabilă înseamnă tăierea planificată a arborilor, în funcţie de starea pădurii, de funcţiile sale şi de capacitatea de refacere. În România, majoritatea ecosistemelor naturale sunt specifice pădurilor şi prezintă o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi evoluţia solului. Autentice laboratoare ale naturii, pădurile împreună cu celelalte spaţii verzi reprezintă o bogăţie de nepreţuit pentru fiecare aşezare urbană, fiind, datorită acţiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate şi de echilibru ecologic.

OMUL, PRINCIPALUL DISTRUGĂTOR AL PĂDURII Ca urmare a tăierilor efectuate de om şi a unor calamităţi naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai ales, incendiile, astăzi există suprafeţe întinse de pe care pădurea a fost nimicită. Efectele despăduririlor sunt: eroziunea solului şi, implicit, scăderea fertilităţii lui; inundaţiile şi alunecările de teren; creşterea concentraţiei dioxidului de carbon atmosferic şi scăderea concentraţiei de oxigen; reducerea precipitaţiilor prin scăderea cantităţii de apă din atmosfera rezultată din transpiraţia plantelor; creşterea frecvenţei şi intensificarea vânturilor datorită absorbţiei căldurii de către terenurile defrişate, care generează diferenţe de temperatură; dispariţia multor specii de plante şi animale care populează pădurile. În judeţul Constanţa există 11 păduri declarate arii naturale protejate dintre care amintim: pădurea Hagieni (392,9 ha), Fântâniţa Murfatlar (66,4 ha), Dumbrăveni (345,7 ha), Esechioi (26 ha), Canaraua Fetii (168 ha), Celea Mare - Valea lui Ene (54 ha), Cetate (62 ha), Bratca (67 ha) şi masivul Cheia (1.182 ha). Suprafaţa fondului forestier din judeţul Constanţa este de 38.112 ha, din care pădurile ocupă 32.691 ha. În ultimii ani s-au desfăşurat acţiuni de împădurire, suprafaţa regenerată prezentându-se astfel: în 2009 - 431 ha, 2010 - 399 ha, 2011 - 556 ha.