● Vid politic şi legislativ ● Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) prevăzut în Protocolul de la Kyoto ar putea lua sfârşit din 2013, în cazul în care nu se ajunge la un nou acord global de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Aceasta este concluzia îngrijorătoare a unui raport ONU. CDM a prevăzut 20,6 miliarde de dolari pentru tranzacţionarea cotelor de emisii între statele sărace şi cele bogate în 2009, pentru a ajuta statele dezvoltate să îşi atingă ţintele de emisii impuse prin Protocolul de la Kyoto. Până acum nu s-a ajuns la un acord global care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, cel mai răsunător eşec fiind în cadrul summit-ului de la Copenhaga, din luna decembrie. Atunci, aproape 200 de state s-au reunit pentru a discuta condiţiile unui nou acord, însă nu au reuşit să cadă la înţelegere. Statele semnatare ale Protocolului de la Kyoto au cerut ONU să furnizeze o gamă mai largă de opţiuni legale, pentru a evita un vid politic şi legislativ la finalul anului 2012.

● Fără gheaţă ● Arctica, inclusiv Polul Nord va rămâne fără gheaţă pe timpul verii mai devreme de sfârşitul acestui secol. ”Există un scenariu al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice ce arată că topirea calotei glaciare în Arctica ar putea interveni către sfârşitul acestui secol, în 2080. Dar, anii 2007 şi 2008 sunt mult peste aceste prognoze, ceea ce ne face să anticipăm că peste 30-40 de ani, Arctica, inclusiv Polul Nord, s-ar putea elibera de gheaţă pe timpul verii”, a subliniat directorul Centrului rus de Meteorologie, Aleksandr Frolov. Acesta a apreciat că topirea gheţii în regiunea arctică ar putea depăşi, anul acesta, recordul stabilit în 2007. Poziţia de mijloc a fost demult depăşită. Calota de gheaţă a fost la un minimum de 11 milioane de kilometri pătraţi. În prezent, este de 10,8 milioane de kilometri pătraţi, ceea ce se poate observa din satelit. Şi aceasta demonstrează că tendinţa este spre scăderea gheţii în Arctica. În iunie, anul acesta, suprafaţa medie a gheţii din regiunea arctică a fost cea mai scăzută din 1979, când au început măsurătorile savanţilor, continuând să se reducă. Potrivit oamenilor de ştiinţă din cadrul Direcţiei Naţionale de Cercetare a Oceanelor şi Atmosferei din SUA, în medie, suprafaţa acoperită de gheaţă a fost, în luna iunie, de 10,87 milioane de kilometri pătraţi, cu 1,29 milioane de kilometri pătraţi sub media istorică din perioada 1979-2000.

Distrugeri în pădurea amazoniană Un raport al Avocatului Poporului din Peru a dezvăluit că anual se pierd 150.000 de hectare de pădure amazoniană în această ţară, din cauza defrişării şi a degradării, motiv pentru care se solicită o intervenţie imediată a statului, pentru protecţia zonei forestiere. Peru are 68 de milioane de hectare de pădure în Amazonia, fapt ce o transformă în cea de-a patra ţară din lume în ceea ce priveşte biodiversitatea şi în cea de-a noua din punct de vedere al bogăţiei forestiere. Beatriz Merino, Avocatului Poporului din Peru, a declarat că este absolut inacceptabil ca anual să dispară o suprafaţă de teritoriu echivalentă cu de zece ori dimensiunea provinciei Callao, vecină cu Lima, făcând astfel aluzie la cele 150.000 de hectare pierdute în urma defrişării sau degradării. Un procent de 42% din emisiile de gaze cu efect de seră se produc atunci când suprafeţele împădurite se deteriorează. Comunităţile amazoniene sunt cele ce taie pădurea pentru a-şi acoperi necesităţile de bază, în ciuda faptului că ştiu că ar trebui să le protejeze, din cauza absenţei autorităţii statului şi a serviciilor publice care să le amelioreze condiţiile de viaţă.

Pinguini morţi Peste 500 de pinguini au fost găsiţi morţi pe plajele din Brazilia, în ultimele zece zile, iar oamenii de ştiinţă sunt de părere că ar fi murit din cauza lipsei hranei sau a schimbării temperaturii apei. Pinguinii au fost găsiţi pe plajele Peruibe, Praia Grande şi Itanhaem din Sao Paulo. Majoritatea erau pinguini Magellan, care migrau spre nord din Argentina, Chile şi Insulele Falkland, în căutare de hrană în ape mai calde. Una dintre ipotezele care ar putea să explice moartea pinguinilor este înfometarea, deoarece la autopsie s-a descoperit că pinguinii aveau stomacul complet gol. Oamenii de ştiinţă cercetează în ce măsură curenţii de apă au avut o temperatură mai scăzută, ceea ce ar fi putut dăuna populaţiei de pinguini sau dacă pescuitul excesiv ar fi putut fi motivul. Este un lucru obişnuit ca pinguinii să înoate spre nord în această perioadă. Inevitabil, unii se rătăcesc pe drum sau mor de foame sau de oboseală şi ajung pe plajele braziliene. Cu toate acestea, numărul era prea mare, deoarece de obicei mor în jur de zece pinguini anual.