Emanciparea vine cu un preţ mare pentru noi toţi: uitarea sau, mai bine zis, ignorarea tradiţiilor. Nu ne mai mâzgălim pe faţă ca să mergem cu ursul de sărbători decât dacă facem acest lucru la ţară. Nu ne mai plimbăm cu căruţa nici măcar atunci când mergem la sat, iar exemplele ar putea continua. Tradiţia, unele instrumente ori costume sunt ceva ce găseşti doar la festivaluri şi în muzee. Câţi dintre voi aveţi măcar o ie acasă, pe care s-o şi purtaţi, nu doar să o ţineţi în ramă? Recunosc că eu nu mai am. Nu contează religia sau naţionalitatea. În toate ţările care s-au modernizat e cam la fel. Mai grav e, însă, atunci când toate tradiţiile unei naţiuni sunt pe cale de dispariţie. E cazul obiceiurilor tătăreşti care riscă să se piardă. Tocmai din acest motiv, de câţiva ani, cei din conducerea UDTTMR se preocupă cu învierea tradiţiilor şi obiceiurilor tătăreşti şi încearcă, prin organizarea de concursuri şi festivaluri, să readucă în atenţia tuturor frumuseţea lor. Au început, în urmă cu ceva ani, cu kureşul - luptele tradiţionale tătăreşti. Din primăvară şi până toamna târziu, în cadrul serbărilor câmpeneşti din localităţile în care trăiesc tătari, au fost organizate competiţii la care au fost invitaţi să participe şi români sau alţi etnici, atâta vreme cât s-au respectat regulile. Nu doar obiceiurile tătarilor sunt pe cale de dispariţie, ci şi limba, motiv pentru care preşedintele UDTTMR, Gelil Eserghep, nu ratează niciun moment să le spună tătarilor să-şi vorbească limba, aşa cum o ştiu, aşa cum au auzit-o, dar să o vorbească, pentru că altfel se pierde.

SERBARE TĂTĂREASCĂ Risca să se piardă şi obiceiul organizării tepreşului (serbarea câmpenească tradiţională tătărească), în cadrul căreia poţi vedea, trăi şi admira vechile obiceiuri ale tătarilor. E un fel de festival al tradiţiilor tătăreşti, care a fost organizat sâmbătă, la Murfatlar, după 48 de ani în care în România s-a uitat de el. „Pentru tătari era o zi specială. Se organizau concursuri de kureş, tras cu arcul, gospodinele făceau pe loc baclavale, sarailii, şuberec, se găteau berbeci la proţap şi alte bucate delicioase. Copiii se plimbau cu căruţa cu cai, primeau îngheţată şi unii dintre ei îşi demonstrau talentul pe scenele special amenajate. Aşa se făcea în 1966, când a fost organizat ultima dată tepreşul, iar noi am respectat întocmai tradiţia, mai puţin partea de concursuri, la care au fost oferite doar demonstraţii“, a povestit Eserghep. Chiar dacă au fost doar demonstraţii, ele au fost făcute cu un scop: întipărirea în mintea celor prezenţi a regulilor kureşului, dar şi ale tragerii cu arcul. Asta cu atât mai mult cu cât organizaţia UDTTMR Tuzla deţine modele de arc specifice tătăreşti. S-ar părea că nu doar copiii au fost încântaţi de plimbarea cu căruţa. Femeile venite din Turcia, Azerbaidjan şi Grecia au savurat mai ceva ca nişte copii plimbarea cu căruţa. Şi-au adus aminte de copilărie şi au lăsat sobrietatea deoparte pentru o perioadă, bucurându-se că pot petrece câteva ore aşa cum o făceau odată. Eserghep a mai spus că tepreşul va fi organizat pe viitor de două ori pe an - la începutul şi sfârşitul verii.