Cum se întîmplă deseori în politichia noastră, după votul deputaţilor, care nu au fost de acord cu trimiterea în judecată a lui Adrian Năstase şi Miron Mitrea, mulţi viteji se arată! Trec peste criticile sau laudele aduse domnilor parlamentari, pentru că foarte multe dintre ele degajă un subiectivism feroce. Mă refer, în principal, la susţinătorii teoriilor goale ce poartă sigla provocatoare a preşedintelui Traian Băsescu, acest “lup de mare” al Justiţiei. Poftitorii de scandal au tăbărît asupra lui Adrian Năstase, înjurîndu-l pe motiv că nu se aruncă direct în gura lupului Justiţiei! Adică exact între colţii celui care se opinteşte de multă vreme să-i facă felul, pentru a scăpa de încă un “intrus” în competiţia de anul viitor pentru preşedinţie! Cunosc foarte bine reacţiile politicienilor fitilişti, nişte laşi fără pereche, care, pitindu-se după “fusta de scoţian” a preşedintelui, latră de dimineaţa pînă seara. Fac dumnealor pe Tarzan, dar, în realitate, dacă ar fi în situaţia lui Adrian Năstase, s-ar smiorcăi pe la porţile Europei, pozînd în oropsiţii democraţiei noastre. Sigur, acum, ascunzîndu-se după paravanul peticit de la Cotroceni, le dă mîna să facă, după cum am mai spus, pe vitejii şi brejii politichiei! Dacă le dai brînci în arenă, adică, îi laşi fără protecţia prezidenţială, se fac mici şi păduchioşi, cerşind clemenţă. Niciunul dintre cei care îl acuză pe Năstase de laşitate, pentru că nu renunţă la imunitatea parlamentară, nu este în stare de un gest cavaleresc. Admiraţi-l, de pildă, pe domnul Boc, care, cu tupeul însuşit de la mentorul său de la Cotroceni, spune că destituirea lui Daniel Morar este “o execuţie politică”. Sărmanul (fost) şef al DNA, cum de este el executat pe altarul dreptăţii şi imparţialităţii! Dacă domnul Morar, ale cărui isprăvi sînt cunoscute de o ţară întreagă, este “executat politic”, tare şi domnul Boc la “ziceri şi expresii”!, atunci, ce putem spune despre Adrian Năstase? Nu fac nicio comparaţie între domnia sa şi Miron Mitrea, fiind vorba de două cazuri total diferite. Nu mă refer strict la dosare, conţinutul acestora fiind destul de subţire, după cum spun cei din Comisia juridică, ci la ura pe care Băsescu i-o poartă lui Adrian Năstase, ca om politic şi fost vecin. Nu trebuie să fii specialist în drept ca să-ţi dai seama că avem de-a face cu o vendetă politică în cel mai pur stil băscian. E limpede că preşedintele ţine morţiş să-i plătească toate poliţele izvorîte din resentimentele sale personale şi directe. În aceste condiţii, în opinia mea, ar fi un gest de-a dreptul sinucigaş ca Adrian Năstase să se arunce singur în gura unei justiţii aservite. E o dovadă de cruntă naivitate să te prezinţi cu pieptul dezgolit în faţa unui adversar care apelează la toate mijloacele admise şi neadmise pentru a te elimina politic! Dacă Justiţia ar fi independentă cu adevărat, atunci, corect, nu ar fi cazul ca Adrian Năstase să mai ţină cont de setea obsesivă de răzbunare a celui care îi poartă peste tot sîmbetele! Joaca de-a NUP în cazul Sereş ne-a convins din ce parte bate vîntul în DNA. Aşa că, să ne fie cu iertare, nu e cazul să bravezi, printr-un gest ieftin, pe terenul Justiţiei minat de Băsescu! Asta nu înseamnă că Adrian Năstase nu trebuie judecat. Sigur, judecat, dar nu sfîrtecat politic şi redus total la tăcere, pentru ca nimeni să nu tulbure somnul prezidenţial al domnului Băsescu. În ceea ce-l priveşte pe şeful statului, cred că domnia sa nu se fereşte de cine trebuie. Se întîmplă de foarte multe ori ca, în timp ce doi se ceartă, al treilea să cîştige, după cum sînt şi calculele celor mari, care dictează în anumite cancelarii ale lumii. E trist pentru domnul Băsescu dacă, în campania sa electorală, se rezumă numai la anihilarea lui Năstase sau a domnului Ţiriac, după cum comentează unii. Să se fi îngustat atît de mult orizontul său revoluţionar de luptă şi viaţă exemplară? În timp ce domnia sa joacă lapte gros cu cei pe care îi bănuie că i-ar putea face concurenţă anul viitor, e unul care se pregăteşte de zor la sacul de box. Se antrenează în fiecare zi pentru lupta corp la corp şi ieşirea din ambuscade. Deocamdată, ca un prim pas spre Cotroceni, destituie directorii din mafia care nu vrea să scape din gheare Bucureştiul. E un semnal pe care lupul Justiţiei ar trebui să-l ia serios în seamă, pentru că, în politică, mai mult decît în viaţa de zi cu zi, roata se învîrte foarte repede. Au mai făcut şi alţii pe lupii, chiar dacă nu de mare, şi au ajuns iepuraşi!