„Sunt prea sărac, ca să-mi cumpăr lucruri ieftine!” Cunoaşteţi această expresie românească, nu-i aşa!? Noul proiect al legii sănătăţii pare să pună în practică paradoxul unui asemenea proverb modern, numai că sănătatea (adică boala, de fapt!) nu pot fi un lux... Pentru că legea care intră în dezbatere parlamentară, începând de astăzi, transformă îngrijirea sănătăţii şi tratarea bolilor în nişte operaţiuni extrem de costisitoare, aproape inaccesibile pentru jumătate din populaţia României.

Mai întâi, nu pot să nu remarc faptul că presa cunoaşte doar fragmentar textul legii, căci dezbaterea publică a proiectului s-a făcut precar şi dezlânat, cam ca toate iniţiativele legislative de importanţă naţională adoptate până acum de guvernarea portocalie. Apoi trebuie semnalat că acest proiect de lege a trecut ca peştele prin apă, în diferite forme, prin mai multe legislaturi şi guverne, începând tocmai din 1999. Dacă legea ar fi fost votată înainte de declanşarea crizei mondiale şi implementarea ei la nivel naţional ar fi fost încheiată acum, probabil că, atât pentru guvern, oricare ar fi fost el, cât mai ales pentru românii de rând, situaţia putea fi mult mai uşoară, decât în momentul de faţă. În fine!...

Toată lumea ştie că statul trebuie să-şi reducă drastic cheltuielile, aşa cum se întâmplă azi peste tot, prin Europa şi nu numai, cu scopul echilibrării balanţei bugetare în cel mai scurt timp, dar nu începi să faci economii chiar cu tăierea capului contribuabilului, pardon de metaforă! În orice buget de pe lumea asta există priorităţi sau domenii strategice, altele decât siguranţa naţională sau resursele energetice ale unei ţări, să zicem. Aceste priorităţi sunt sănătatea şi educaţia, în orice ţară normală, indiferent de epocă... Introducerea sistemului de „coplată”, prevăzut de actualul proiect legislativ, împreună cu „pachetul” de asigurări medicale, diferenţiate în funcţie de vârsta asiguratului şi de nivelul asistenţei oferite, cu preţuri care variază, conform primelor calcule estimative, între 450 şi 1500 de euro pe an, reprezintă, pentru nivelul de sărăcie din România, un adevărat program de exterminare naţională pe termen lung! Cei cu sănătatea mai fragilă sau mai vulnerabili se vor îmbolnăvi pe capete, fără să-şi poată permite o asistenţă medicală atât de scumpă, iar cei mai săraci, în primul rând bătrânii, vor muri ca muştele... Este ca şi când tu, stat „ de dreapta” ce proslăveşti libertatea şi democraţia, te speli pe mâini, ca Pilat din Pont, pe motiv că nu ai bani suficienţi, şi laşi „selecţia naturală” să facă treaba murdară, în locul tău. Dar democraţia înseamnă, în primul rând, nu egalitatea averilor, ci a şanselor, cum scrie în orice manual de politologie!

O asemenea mentalitate barbară, ascunsă în spatele economisirilor la care te obligă criza actuală, pe care o foloseşti ca pe un „alibi moral”, îmi aminteşte de celebra glumă cu Parpangel, care strigă la Romica: „Nevastă, s-a murdărit (îmbolnăvit – nota mea) copilul! Ce facem? Îl spălăm sau facem altul?...