De mai bine de 10 de ani este prins într-un joc de-a v-aţi ascunselea al detaliilor - navomodelismul. Este o pasiune care i-a furat multe ore din viaţă dar care, aşa cum el singur recunoaşte, i-a adus de două ori mai multe satisfacţii morale. Maistrul militar principal Nicolae Cicîrma sau nea Cici, aşa cum îi spun toţi cei care îl cunosc, este sufletul Cercului de Navomodelism al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“, o „artă“ care dispăruse ani buni din organigrama academiei. „Este o pasiune. O am în sânge probabil pentru că m-am născut într-un sat de pe malul Dunării şi am fost obişnuit cu ambarcaţiunile de când am început să văd“, mărturiseşte nea Cici. Prima încercare în navomodelism a avut însă ca subiect nava care i-a „aparţinut“ mai bine de zece ani. „Am lucrat 15 ani la Divizionul de Nave Şcoală, pe nava „Eugen Stihi“, unde am fost şef de echipaj timp de zece ani, iar apoi am ajuns la Şcoala de Maiştri, unde am avut pentru prima dată un cerc de navomodele. Cochetasem puţin înainte cu această îndeletnicire. Făcusem o machetă, ce e drept nu prea reuşită, a lui „Eugen Stihi“. M-a atras faptul că este cea mai veche navă militară românească, fiind construită în 1916. Ea este una dintre cele trei machete pe care le am acasă, alături de corveta „Contraamiral Eustatiu Sebastian“ şi nava şcoală „Matelot“. La şcoala de maiştri, timp de şase ani, am făcut aproape toate navele din flota română, inclusiv cele de la Tulcea, Sulina şi Brăila, chiar şi cele scoase din uz. Toate sunt în muzeul şcolii. Nu am apucat să fac remorcherul „Grozavul“ şi cred că încă o navă. Toate sunt la scară 1:100“, a povestit nea Cici.

CERCUL DE LA ACADEMIE Pasiunea „singulară” a lui nea Cici nu a trecut neobservată şi, „prin alte împrejurări fericite, când am ajuns la Academia Navală, şefii de atunci mi-au spus ca, pe lângă atribuţiile mele, să încerc să formez acest atelier de navomodele cu studenţi. Cel mai mult lucrez cu ei în timpul practicii de vară, când îi selectez pe bază de abilităţi, adică trebuie să aibă o mână dreaptă şi o mână stângă. Dacă are două mâini stângi nu am ce să fac cu el. Aici misiunea mea este să fac machete cu Bricul Mircea. Cred că până acum am făcut peste 70 de bricuri. Dacă lucrez de unul singur termin o machetă a bricului în două luni şi jumătate, lucrând în fiecare zi. Dacă mai am un ajutor, timpul se reduce la jumătate. Toate sunt folosite în cadrul protocolului Academiei şi sunt oferite preşedinţilor, miniştrilor Apărării şi conducătorilor de delegaţii. La un moment dat, în trei luni, s-au schimbat trei miniştri ai Apărării şi a trebuit să fac trei bricuri. A fost greu, dar le-am făcut“, declară, mândru, nea Cici. Totodată, el spune că una dintre cele mai mari bucurii o resimte atunci când are ocazia să vadă reacţiile celor care primesc bricurile lui, din partea Academiei, şi descoperă că sunt făcute manual. „Unul ştiu că a ajuns la primarul oraşului Brest, iar altul, în martie 2005, l-am făcut pentru preşedintele SUA, George W. Bush“, spune Nicolae Cicîrma.

VÂNĂTOARE DE... LEMNE Pentru ca navomodelele să fie copii exacte ale navelor mamă, nea Cici spune că foloseşte lemn special, care are darul de a purta acea patină oferită de timp. „Cel mai folosit lemn în navomodelism este cel de prun. Asta pentru că are o culoare frumoasă şi seamănă foarte bine cu lemnul folosit atunci la fabricarea navelor. Din lemnul de prun se scoate doar inima, partea mai închisă la culoare. Apoi este lemnul de păr, iar pentru sculpturi folosesc buxusul. Acesta din urmă este un lemn dur, cu o fibră foarte compactă. La coastele navei cel mai bine merge teiul. Are o fibră compactă, dar este un lemn moale. De tei am făcut rost când s-a făcut toaletarea copacilor de pe bulevardul Tomis. Mergeam în spatele lor şi adunam crengile care rămâneau în urmă. Practic, unde văd lemn uscat, prin parcuri sau prin faţa Academiei, eu îl adun. De prun şi păr am avut noroc cu elevii care vin din ţară, pentru că nu avem de unde să cumpărăm“, povesteşte nea Cici. Printre cei care i-au solicitat serviciile, Nicolae Cicîrma declară că s-au numărat şi Muzeul Marinei Române şi Casa Regală. „Ultima dată am lucrat pentru Casa Regală. Am fost solicitat să merg la Palatul Elisabeta, unde am găsit şase veliere foarte vechi. Printre picături, am reuşit să facem două dintre ele, iar patru sunt în continuare în lucru. A trebuit să refacem aproape tot“, susţine maistrul militar. Singurul regret al lui nea Cici este că, având în vedere că de la începutul anului viitor va ieşi la pensie şi a făcut solicitări în toată flota, până acum nu a găsit pe nimeni care să îi continue munca. „Probabil pentru că îşi dau seama că este multă muncă, iar satisfacţiile sunt doar morale. În aceste condiţii, este greu să găseşti un om care să vină de plăcere. Am găsit cu greu un maistru cu care sunt acum în tratative şi sper să îl păcălesc“, glumeşte nea Cici.