Aşa cum anunţam zilele trecute, ziarul Telegraf a început o serie de articole, dedicate memoriei culturale a oraşului şi moştenirii grele pe care o avem din istoria recentă şi pe care trebuie să o transformăm, din povară, într-o greutate constructivă. Sub egida # Să ne salvăm cultura, toţi oamenii de cultură din Constanţa şi din România susţin acest demers, exprimându-şi clar părerile şi transparentizând problemele şi problematicile. Cu alte cuvinte, rup tăcerea, căci CULTURA tace de prea mult timp la Constanţa! Mai mult decât atât, ei vin şi cu soluţii, deoarece s-au săturat să le spună neaveniţii ce să facă în domeniul pe care îl slujesc cu dragoste şi pasiune, de multe decenii. Unii dintre ei de mai bine de o jumătate de secol! Părerile şi poveştile lor trebuie auzite, citite, ascultate, deoarece acest demers cultural unificator poate sta la baza unei strategii culturale pe termen lung a Constanţei, văduvită, din păcate, de mai bine de un deceniu, de un asemenea instrument, atât de necesar realizării unor proiecte importante şi de anvergură, care să repună Constanţa pe harta culturală a României, al cărei trend îl genera odată.În această ediţie, puteţi citi păţaniile maestrului Liviu Manolache, pierdut în jungla birocratic-ostilă de la Primăria Constanţa.

Maestrul Liviu Manolache, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ai scenei româneşti, cu o experienţă covârşitoare în domeniul atât de drag domniei sale, teatrul, este, de 18 ediţii, organizatorul Festivalului Mamaia Copiilor. S-a străduit să ţină în viaţă acest eveniment pentru că, spune el, „copiii merită frumosul şi adevărul, nu mizeriile pe care noi, adulţii, suntem obişnuiţi să le folosim ca monedă cotidiană de schimb”. Însă... „Primăria, prin oamenii pe care îi are, nu ştie să organizeze un eveniment. În momentul în care dă nişte bani, se consideră stăpâni atotştiutori. În primul rând, ei nu oferă un capitol special: cheltuieli de producţie. Noi am acoperit din banii noştri (la scena de la Mamaia Copiilor – n.r.): întăriturile, scândura (pătrat de 80 de cm, lungime de 4 m); foi de OSB de 22mm grosime, pânză neagră decor, igienizarea spaţiului, adică 12 cabine şi două toalete; motorina pentru funcţionarea generatorului; repararea generatorului şi alte reparaţii generale fără de care nu am fi putut să funcţionăm. Ce să mai vorbim despre fântâna din Piaţetă care este într-o mizerie de nedescris şi pe care cei de la TVR au încercat în fel şi chip să nu o filmeze întrucât arăta groaznic. Deci tot ce înseamnă amenajare nu se decontează. Când ei apar ca finanţator, obligaţia lor este să se ocupe în mod direct de tot ceea ce îi priveşte în cadrul organizării evenimentului, deoarece vor să apară la loc de cinste, pe toate materialele publicitare.

Eu cred că Primăria, prin acest Departament de Evenimente, trebuie să participe în mod direct, aşa cum se făcea pe vremuri. La Festivalul de la Mamaia, autorităţile erau acolo, de dimineaţă până seara şi se ocupau şi îşi asumau, iar noi, artiştii, eram şi am putea fi mult mai eficienţi dacă ne-am ocupa doar de eveniment. Însă această echipă de profesionişti nu există la Primăria Constanţa, există doar în partea cealaltă, la ONG-urile care doresc să realizeze evenimente.

Şi cel mai bun exemplu de neprofesionalism şi mizerie este episodul pe care juriul de la Mamaia Copiilor a fost nevoit să îl îndure. Este firesc ca tu, Primărie, să-mi ceri socoteală şi este firesc ca eu să-ţi dau socoteală, dar să mă umileşti pe mine, şi, prin mine, pe marile valori culturale care au venit aici de bună credinţă... Ne-am făcut de râs oraşul! Să umileşti nişte mari personalităţi ale culturii româneşti, să le ceri calificarea potrivit unui regulament făcut de nişte neaveniţi de la Direcţia de Evenimente şi semnat de viceprimarul Costin Răsăuţeanu... Ei zic că din cauza Curţii de Conturi cer aceste aberaţii birocratice. O fi, dar nu cred că cei de la Curtea de Conturi vor să-i vadă calificarea maestrului Moculescu.

Incidentul minor pe care îl regretăm şi care s-a întâmplat în ultima zi de festival nu poate ştirbi nici calitatea, nici frumuseţea, nici entuziasmul participanţilor. Dacă cineva, din răutate, a pornit această mizerie, nu face decât să se alăture trendului general din România prezentului: se doreşte distrugerea a ceea ce este bun şi frumos, ca în povestea cu pantofii cei noi ai copilului care locuia într-un cartier în care toată lumea avea pantofi vechi şi murdari. Pantofii cei noi, în loc să fie văzuţi ca o speranţă că se poate şi mai bine, au fost furaţi şi murdăriţi de toţi ceilalţi, pentru că toţi trebuie să rămânem în aceeaşi mocirlă.

Ne-am distrus cultura, iar cei care au putere de decizie nu vor să facă nimic pentru a se ridica din mocirlă. Frumuseţile noastre zac în mizerie şi noroi. Este suficient să vă uitaţi în jur: trăim în mijlocul urmelor unei civilizaţii antice care zace nedescoperită din ignoranţă şi care este distrusă din acelaşi motiv.

În toţi aceştia ani de când organizez Festivalul Mamaia Copiilor, care anul acesta a ajuns la cea de-a XVIII-a ediţie, am promis că nu voi dezamăgi niciodată copiii. Ei au nevoie de adevăr, nu de minciuna existenţei noastre. Ei au nevoie de un drum luminos, nu de adrese peste adrese şi birocraţie mizerabilă. Ei au nevoie să vadă şi să ştie că se poate, că pot face orice îşi propun şi nu că se vor izbi de uşi închise cu răutate în faţa adevărului. Căci nu poţi sta într-un birou, călduţ, şi să te acoperi de hârtii când mâine vei răspunde în faţa istoriei pentru marasmul pe care l-ai produs, pentru care ai semnat, tu, autoritate! De 16 ani, cultura tace la Constanţa!”, spune maestrul Manolache mânios şi trist în acelaşi timp.

Şi povestea continuă: „Acum mă aflu în postura de a nu putea să-i plătesc pe cei cu care au discutat şi care m-au înţeles, operatori economici care au şi ei de plătit taxe şi impozite şi care nu pot face afaceri pe ochi frumoşi. Nu există în contract termen pentru cea de-a treia tranşă, din care trebuie să plătesc cazarea şi masa a sute de persoane.

Dar să o luăm cu începutul. Povestea aceasta a debutat în noiembrie 2017, când am propus celor de la Primărie acest proiect. Au fost foarte încântaţi, au zis că mă sprijină, totul a fost minunat. În ianuarie m-am interesat să văd ce se întâmplă cu proiectul, cum îl depun, etc. În februarie, CL a aprobat finanţarea, lucru îmbucurător la acel moment, după care mi-au spus că prima etapă (adică preselecţia) nu poate intra în finanţare pentru că nu era buget pentru aşa ceva şi că vor finanţa partea a doua a proiectului, adică Festivalul în sine, concursul şi Gala. Am plecat prin ţară pe banii mei, mi-am plătit cazarea şi mâncarea din banii mei, m-am descurcat într-un fel, căci am considerat că acest festival este mai presus de mine şi problemele mele ca persoană, este un scop nobil, pe care trebuie să-l duc la bun sfârşit şi pe care mi l-am asumat din toată inima.

Este adevărat că nu am cerut hârtii, pentru că nu m-am gândit că este necesar. Mi-au fost suficiente garanţiile verbale ale funcţionarilor din Primărie şi am plecat în neant gândindu-mă că am vorbit cu oameni care au cuvânt şi care doresc să se întâmple acest eveniment. După finalizarea perioadei de preselecţii, alături de TVR şi Radio România din teritoriu, am început să ne organizăm pentru cea de-a doua etapă a proiectului. Aici am început deja să întâmpinăm probleme, deoarece se votase forma, dar nu şi felul în care urmau să se dea banii. Deja era foarte târziu: pe 22 iunie am fost desemnaţi câştigători, pe 2 iulie abia a intrat prima tranşă, adică 30%, pe 5 venea echipa de la TVR, pe 6 veneau deja copiii. Vă daţi seama în ce situaţie eram. Noroc că am lucrat cu oameni care au înţeles această problemă şi care m-au păsuit cu banii. Însă nu este normal ca eu să fiu nevoit să mă duc să prezint această situaţie aberantă operatorilor economici pentru a reuşi să fac un eveniment de care să beneficieze sute de copii, mii de constănţeni şi, desigur, Primăria Constanţa.

Acesta este un proiect care ar fi trebuit să aibă finanţare în mod direct – reprezintă Constanţa, a ajuns la cea de-a XVIII-a ediţie – are toate premizele! Am întrebat de ce nu se poate la Constanţa, aşa cum se întâmplă peste tot în ţară? Mi s-a răspuns simplu: la Constanţa nu se poate! Da, adaug eu, la Constanţa nu se poate organiza niciun eveniment din ianuarie până în iunie pentru că nu există o strategie culturală pe termen lung, care să permită asta. Şi nu există o strategie culturală care se ne ajute şi să ne protejeze pe noi, artiştii, pentru că nu există o Direcţie de Cultură cu oameni de cultură care să facă asta! Direcţia de Evenimente nu poate înlocui o Direcţie de Cultură!”.