Afacerea magazinelor cu produse alimentare şi nealimentare de cartier este printre puţinele care, în aceste vremuri de criză, încă mai funcţionează (excepţie fac cele situate în apropierea unor pieţe mai mari). Secretul îl constituie zona în care acestea sunt amplasate. Dacă pe o rază de cel puţin un kilometru există un singur magazin de acest gen, sau cel mult două, atunci supravieţuirea afacerii este asigurată. În ceea ce priveşte preţurile practicate de aceste magazine, în toate cazurile, acestea sunt mai mari decât cele din supermarket-uri. „De obicei îmi fac cumpărăturile la supermarket. Cumpăr tot ce am nevoie pentru două săptămâni şi după aceea stau liniştită. Am făcut, o dată, greşeala de merge la magazinul de la colţul blocului pentru nişte cumpărături. Pentru câteva produse, am plătit aproape 120 de lei, în timp ce, la supermarket, pentru un cărucior plin, plătesc 300 de lei”, a declarat o gospodină din cartierul constănţean Tomis I. Deşi diferenţele dintre magazine şi supermarket-uri nu sunt foarte mari (acestea variază între 1 leu şi 5 lei la produsele de lux - la produsele mai mici putând fi vorba chiar şi de câţiva bani), pe termen lung, acestea se cunosc, gaura făcută în bugetul alocat aprovizionării fiind destul de mare.

• PUTERE MAI MARE DE NEGOCIERE • Potrivit gospodinelor constănţene, dacă în magazinele de cartier o cutie de lapte costă cel puţin 4 lei, în supermarket, aceasta poate fi găsită chiar şi cu 2,6 lei. Un iaurt care la supermarket poate fi achiziţionat cu 90 de bani, în magazine îl găsiţi chiar şi cu 1,5 lei. O cutie de cereale pentru micul dejun se găseşte, în supermarket, cu 10 lei, în timp ce pe raftul magazinelor preţul poate să sară lejer de 14 lei. O sticlă de ulei, de la aproximativ 4 lei în supermarket, ajunge la cel puţin 7 lei în magazin, iar o cutie mică de pate, sare de la 2 lei, la 5 lei. „Am o slujbă destul de solicitantă şi nu am timp să mă duc la supermarket, aşa că apelez şi la magazinul din faţa blocului, deşi preţurile sunt mult mai mari. Dacă merg de mai multe ori, se cunoaşte diferenţa de preţ”, susţine o constănţeancă din cartierul Tomis Nord. Specialiştii din industria alimentară sunt de părere că reprezentanţii marilor lanţuri de magazine au o putere de negociere mai mare cu furnizorii, pentru că achiziţionează cantităţi foarte mari, ceea ce înseamnă că pot obţine preţuri de achiziţie inferioare celor la care se aprovizionează micii comercianţi. Din 2001, când a fost înfiinţat primul hipermarket din România şi până în prezent, magazinele mici de cartier din principalele oraşe ale ţării au început să piardă clienţi. Totuşi, au rămas încă zone neacoperite de formatele moderne de comerţ, pe care reţelele de supermarketuri le ocolesc din cauză că nu pot genera rulaje mari - în special cartierele în care locuitorii au o putere scăzută de cumpărare - acestea fiind aprovizionate de magazinele de cartier.