Anul de graţie 2009 ne-a readus aminte că sărbătoarea maghiarilor, la 15 Martie, poate fi un prilej de supărare pentru noi, românii. Asta ca sa fim în consonanţă cu liderul UDMR Marko Bela, care a declarat, extrem de conştient, că 1 Decembrie este o zi tristă pentru domnia sa şi minoritatea pe care o reprezintă. Preşedintele Ungariei a dorit să vină în Transilvania anul acesta, să fie cu ungurii lui. Nimic nou. Astfel de vizite au loc constant. În acest sens, a făcut o cerere către autorităţile române, pentru survolul aeronavei prezidenţiale în spaţiul aerian românesc şi pentru aterizare la Tîrgu-Mureş. Toate bune şi frumoase, autorizaţia fiind acordată.Dar dă-i omului un deget şi îţi va lua toată mîna… Informarea făcută de Ambasada Ungariei la Bucureşti către Ministerul Afacerilor Externe conţinea o referire inacceptabilă, în legătură cu vizita preşedintelui ungar în “autoguvernarea Harghita”. O astfel de formulare în materie de politicî externă trebuie tratată cu maximă precauţie. Ceea ce a şi făcut ministrul Cristian Diaconescu. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a fost convocat la sediul MAE pentru unele explicaţii în legătură cu formularea din mesajul scris. În paralel cu acest mic incident, a apărut un alt element care a determinat autorităţile române să intervină mult mai ferm de data aceasta.

Deşi se vorbea de o vizită privată în România, pentru a sărbători un eveniment al maghiarimii, preşedinţia de la Budapesta a cerut nici mai mult nici mai puţin decît o aprobare de survol şi aterizare pentru …două aeronave militare. Mai precis un AN-26, avion de transport care să-l fi adus pe demnitar pîna la Tîrgu-Mureş şi un elicopter militar MI-17, care să vină din Ungaria şi să-l transporte pe preşedinte pe ruta Tîrgu-Mureş - Harghita şi retur. O vizită privată cu două aeronave militare? Care să ducă un preşedinte de stat care vorbeşte de autoguvernare în maghiarime? S-a considerat ca e deja prea mult în faimoasa îndrăzneală maghiară. Drept pentru care s-a transmis pe cale oficială că vizita preşedintelui Ungariei nu este oportună. În plus, un gest de minimă decenţă cerea ca oaspetele să-şi informeze omologul din ţara gazdă în legatură cu prezenta sa pe teritoriul pe care-l prezidează cel din urmă. Măcar aşa, din curtoazie şi respect diplomatic. Ei bine, nu s-a întîmplat aşa. Drept pentru care şeful statului ungar a venit cu o maşină (civilă?) în cursul zilei de sîmbătă la Cozmeni în Harghita, bătînd 700 de kilometri pentru a-şi susţine conaţionalii şi a cînta imnul Ungariei, cu drapele alb-roşii-verzi arborate generos.

UDMR a fost mereu conectată la incidentele de parcurs ale pregătirii vizitei liderului ungar. Noi, românii din mass media, mereu conectaţi la realităţile politice, nu ştiam atît de multe pe cîte ştiau Marko Bela & Co. Nu e prima oară cînd vedem perfecta conectare a organizaţiei politice din România cu autorităţile de la Budapesta. Nici un secret, capitala lor e acolo, nu la Bucureşti. Prin atitudinea avută, UDMR a contribuit la escaladarea tensiunii în aceste ultime zile, în loc să fie un factor armonizant. A vrut, probabil, printre altele, să pedepsească şi PSD-ul pentru dorinţa fermă de a nu-i avea pe minoritari la guvernare. Marko Bela a vrut să demonstreze ce fel de probleme apar dacă formaţiunea lui nu face parte din guvern. Într-un fel, a reuşit.

Prin acest incident bine mediatizat, România se întoarce în timp. Din păcate. Am rememorat clipele tensionate ale anilor ‘ 90. E adevărat, acum sîntem în NATO şi UE, avem securitatea naţională şi integritatea teritorială garantate. Deşi ţări europene, obligate a respecta nişte repere clare trasate de la Bruxelles, România şi Ungaria au dat încă o dată dovadă că problemele politice cu miză etnică dispar foarte greu. Rănile se redeschid instantaneu, intoleranţa reapare la secundă.

Putem interpreta gestul României ca pe unul electoral, menit a-l favoriza pe Traian Băsescu în anul noii sale candidaturi prezidenţiale? Răspunsul corect este “nem tudom”.