Magicianul a ieşit la timp în faţă. Desigur, în postura pe care o adoră, aceea de salvator al naţiunii. A transformat Legea pensiilor într-o clătită uriaşă. Pus din nou pe şotii, magicianul roteşte cu patos revoluţionar clătita pe deasupra capului, făcând fel şi fel de giumbuşlucuri caraghioase. Doamne, cum fandează şi driblează! Magicianul a simţit nevoia să iasă la interval. Prea îl frigea pe bătături clătita pensionarilor! Desigur, mă refer la legea cu pricina, aia mult discutată şi fezandată în ultimele zile. Să vadă şi dumnealui cum e să scoţi cu mâna ta castanele altora! Evident, fără mănuşi de protecţie. De când i-au aruncat cei de la CCR (Curtea Constituţională a României) clătita fierbinte în braţe, magicianul o tot azvârle în sus, suflându-şi în palme. De aproape, exerciţiul este chiar simpatic, dar frige rău! Magicianul a înţeles că s-ar putea frige cu o suspendare. Ca atare, a trimis Legea pensiilor, adică plăcinta, să facă iute cărare. Cu alte cuvinte, să o modifice Parlamentul prin părţile sale esenţiale. O fi el magicianul mare şmecher politic, dar, fie vorba între noi, nu-i mai dă mâna să rişte o suspendare. Alte vremuri, alt behăit. Clătita pensionarilor i-a înmuiat genunchii. Ca să nu se prindă opinia publică, tot mai insistentă în privinţa reanimării nivelului de trai, magicianul e numa’ zâmbet. Indiferent cum îl pui, musteşte de dulceaţă. E conştient şi dumnealui de faptul că nu mai merge să le dai pensionarilor clătita goală. Ca atare, a trimis-o la revizuire. Cu alte cuvinte, să se revizuiască. A realizat, în fine, că operaţiunea de promulgare, în cazul clătitei cu pricina, este mai mult decât riscantă pentru viitorul său politic. Să poarte alţii răspunderea. În comparaţie cu clătita guvernamentală, confundată adeseori cu o imensă plăcintă, intrigile actuale sunt o bagatelă pentru domnia sa. Pe fondul sărăciei depline, se întreabă toţi pe unde o să scoată cămaşa. Poate că nu ştiţi cât este magicianul de inventiv… Ca să nu-şi complice existenţa, a renunţat din proprie iniţiativă la cămaşă. De ce să rişte aiurea-n tramvai o suspendare! S-a dus vremea băilor de mulţime. Mergând mai mult pe jos, adică fără girofar, a luat contact cu realitatea înconjurătoare. Cum a simţit că îl frig degetele, a dat drumul clătitei destinate pensionarilor. Le-a vârât-o pe gât parlamentarilor. Să se spele cu ea pe cap. Deocamdată, magicianul a căzut din nou în picioare, chiar dacă a mai miorlăit puţin a nostalgie. Aşadar, după cum spuneam, plăcinta pensionarilor se revizuieşte. Când o fi să promulge legea, magicianul nu vrea să rişte deloc. De ce ar risca o suspendare, în vremuri de răstrişte şi jale, când mai are, slavă Domnului, destul de mult de stat pe funcţia pe care o ocupă în prezent! În cazuri de extremă urgenţă, ştie cum să-şi tragă adversarii în piept. Magicianul s-a mai maturizat prin anumite puncte esenţiale. Când simte că a înţărcat bălaia, îi pune pe alţii să scoată castanele din foc cu mânuţa lor. Să vedeţi cât de viteaz este magicianul după război…